ICCJ. Decizia nr. 2843/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2843/2007
Dosar nr.1679/102/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 septembrie 2004, ce constituie obiectul Dosarului nr. 5105/2004 al Tribunalului Mureş, reclamanta Prefectura Judeţului Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.J.M., anularea Hotărârii nr. 12/2004 emisă de pârât, ca nelegală.
La data de 18 noiembrie 2004, pârâtul C.J.M. a invocat excepţia de nelegalitate a HG nr. 964/2002 (anexa 2 poziţia 4200), cu privire la atestarea imobilului situat în Târgu Mureş, judeţul Mureş, ca făcând parte din domeniul public al municipiului Târgu Mureş.
În motivarea excepţiei s-a arătat că aceste dispoziţii încalcă prevederile pct. II.2 din anexa la Legea nr. 213/1998, potrivit căruia terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea C.J. (în speţă, Ş.P.A.M.) fac parte din domeniul public al judeţului şi nu al municipiului, ceea ce denotă nelegalitatea Hotărârii C.L. nr. 125 din 31 mai 2001 şi a HG nr. 964/202 (anexa 2 poziţia nr. 4200).
Prin urmare, s-a susţinut că, în mod greşit, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost atestat ca făcând parte din domeniul public al municipiului Târgu Mureş, prin HG nr. 964/2002, deşi în acest imobil îşi desfăşoară activitatea o instituţie de interes public judeţean.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, legal învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, prin Sentinţa nr. 9 din 15 februarie 2007, a admis excepţia de nelegalitate invocată de C.J.M. a poziţiei nr. 4200 din anexa 2 la HG nr. 964/2002 privind atestarea imobilului situat în Târgu Mureş, judeţul Mureş, sediu al Ş.P.A.M. la domeniul public al Municipiului Târgu Mureş.
Instanţa de Fond a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile anexei la Legea nr. 213/1998, pct. II.2 şi cu împrejurarea că imobilul în discuţie este o instituţie publică de cultură de interes judeţean pe profil de învăţământ artistic, din cele care nu există în fiecare oraş, la care au acces persoane din tot judeţul, care se află sub autoritatea M.C.C. şi este finanţată din bugetul C.J.M.
A mai reţinut Instanţa că acest caracter de instituţie publică de cultură, de interes judeţean este în conformitate cu prevederile HG nr. 442/1994, republicată, ale OUG nr. 118/2006 şi ale Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.J.M. nr. 47/2003.
Împotriva sus - menţionatei sentinţe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate a HG nr. 964/2002.
În motivarea căii de atac, recurentul a invocat nelegalitatea, întrucât prin citarea Guvernului României şi pronunţarea hotărârii recurate în contradictoriu cu această autoritate publică, Instanţa de Fond a încălcat prevederile art. 27 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recurentul arată că în mod greşit nu s-a avut în vedere că hotărârea contestată a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre aprobare Guvernului, aprobat prin HG nr. 555/2001.
Poziţia nr. 4200 din anexa 2 la HG nr. 964/2002 a făcut obiectul unei hotărâri a C.L., care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuia atacată în faţa Instanţelor de contencios administrativ conform Legii nr. 29/1990.
Hotărârea de Guvern nu are efect constitutiv de drepturi de proprietate în favoarea unităţilor administrativ – teritoriale, ci numai unul declarativ, de atestare a regimului juridic diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine tot unităţii administrativ - teritoriale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.J.M. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală pentru ca actul administrativ contestat încalcă prevederile pct. II.2 din anexa la Legea nr. 213/1998.
Arată intimatul că emitentul actului a cărui excepţie de nelegalitate este dedusă judecăţii în cauză, cu adresa din 04 aprilie 2003, a formulat o solicitare de reevaluare a patrimoniului public al judeţului, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din Judeţul Mureş, pentru ca în conformitate cu modificările survenite în structura acestui patrimoniu să fie eliminate toate erorile şi inadvertenţele din inventarele patrimoniului public, prin promovarea unui proiect de modificare a HG nr. 964/2002.
Prin aceasta, susţine intimatul, s-a făcut o recunoaştere implicită de recurent, că actul administrativ de atestare a domeniului public, emis pentru Judeţul Mureş, cuprinde erori şi nu corespunde situaţiei juridice reale a fiecărui imobil atestat cu o anumită apartenenţă.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi a fost respins pentru următoarele considerente.
În temeiul normei tranzitorii cuprinse în art. 27 din Legea nr. 554/2004, actul normativ ce reglementează în prezent materia contenciosului administrativ, cauza de faţă este supusă prevederilor Legii nr. 29/1990, sub al cărui imperiu a fost înregistrată pe rolul Instanţei de Fond şi invocată excepţia de nelegalitate a prevederilor HG nr. 964/2002 poziţia 4200 din anexa nr. 2.
Se constată că în condiţiile în care actul normativ nu prevedea citarea organului emitent al actului administrativ, dispoziţia Instanţei de citare la fond a Guvernului României, nu poate fi apreciată decât o formă de exercitare a rolului activ al Instanţei, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi nu îl poate vătăma pe recurent, căruia îi este opozabilă hotărârea atacată.
Mai mult recurentul nici nu arată cu ce a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege prin citarea într-un proces în care s-a pus în discuţie nelegalitatea emiterii unui act administrativ unilateral.
Contenciosul subiectiv de plină jurisdicţie instituit prin art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 29/1990 nu face distincţie între actele administrative cu efect constitutiv de drepturi şi cele cu efect declarativ şi nu se limitează la aspectele formale ale legalităţii actului administrativ.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II.2 din anexa la lege şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a C.J., dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional.
Intimata a susţinut şi dovedit că bunul în cauză, respectiv Ş.P.A.M. este o instituţie publică de cultură, de interes judeţean.
Includerea în domeniul public al municipiului Târgu Mureş a imobilului în care funcţionează această instituţie de interes judeţean atrage nelegalitatea actului administrativ atacat precum şi a actului premergător, respectiv Hotărârea nr. 125/2001 a C.L.T.M.
Dovedindu-se, pe de o parte, încălcarea prevederilor legale privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, iar pe de altă parte, interesul legitim al reclamantei în formularea acestei excepţii, în mod corect prima Instanţă a admis excepţia de nelegalitate invocată de C.J.M.
În consecinţă, recursul va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 9 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2838/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2844/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
