ICCJ. Decizia nr. 2836/2007. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2836/2007
Dosar nr. 22641/2/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2006 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, C.N.A.P.D.F. S.A. Giurgiu, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1951/2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând modificarea hotărârii atacate întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină art. 304 cpt. 7 C. proc. civ.
S-a mai susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii - art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a fost sancţionată cu amendă în valoare de 137.666 RON pe motiv că protocolul încheiat cu A.O.P.F.R. la data de 1 octombrie 1999 reprezintă o înţelegere pe verticală care constă în negocierea condiţiilor comerciale şi a tarifelor, ceea ce constituie o încălcare a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenţei nr. 21/1996.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 1951 din 23 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea CN A.P.D.F. SA în contradictoriu cu C.C. ca neîntemeiată.
Respingerea acţiunii s-a pronunţat avându-se în vedere protocolul din 1 octombrie 1999 încheiat de reclamantă cu A.O.P.F.R. cât şi celelalte documente, din care rezultă încheierea unor înţelegeri pe verticală cu A.O.P.F.R., caracterul continuu al negocierilor colective purtate de A.O.P.F.R. cu administraţiile portuare, ceea ce reprezintă practică anticoncurenţială.
Instanţa a mai reţinut că susţinerile reclamantei potrivit cărora prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenţei se referă doar la înţelegerile dintre concurenţi, aşa numite „înţelegeri pe orizontală" sunt eronate. Aceasta întrucât legislaţia în materie de concurenţă nu face distincţie, orice tip de acţiune prin care se restricţionează comportamentul unor agenţi economici care interacţionează într-o relaţie fiind considerată practică anticoncurenţială, în speţă relaţia fiind pe verticală, iar părţile încadrându-se în categoria largă a agenţilor economici.
Instanţa de Fond a precizat că nici susţinerile reclamantei privind prescripţia nu sunt fondate, întrucât, aşa cum rezultă din documentaţia aflată la dosar, pârâta - intimată în cauză (autoritatea de concurenţă) s-a autosesizat şi şi-a exercitat atribuţiile în cadrul termenului de 5 ani prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea Concurenţei.
S-a reţinut expres că în cauză, curgerea termenului a fost întreruptă prin Ordinul Preşedintelui C.C. nr. 179/2004 de declanşarea investigaţiei la data de 6 iulie 2004. S-a mai reţinut de Instanţă, continuitatea practicii concurenţiale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Din Protocolul aflat la Dosar nr. 22641/2/2005 rezultă fără echivoc că A.O.P.F.R. se face vinovată de încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenţei, prin negocierea cu administraţiile portuare şi/ sau de căi navigabile, în numele membrilor asociaţiei, a condiţiilor comerciale şi a nivelului tarifelor pentru serviciile prestate acestora.
Cât priveşte demersul făcut de A.O.P.F.R. asupra membrilor săi de a nu se prezenta la negocierea contractelor cu administraţiile portuare şi de căi navigabile, şi prin solicitarea delegării acestei responsabilităţi asociaţiei, încercând a se impune, în numele membrilor săi, drept singurul negociator îndreptăţit şi împuternicit să negocieze nivelul tarifelor şi orice alte condiţii comerciale a avut ca scop restrângerea şi demontarea concurenţei în acest domeniu de activitate, aşa cum întemeiat a reţinut C.C.
Este relevantă dispoziţia pct. 3 din art. 5 din Hotărârea nr. 520 din 24 martie 1998 publicat în M. Of. Partea I nr. 333 din 4 septembrie 1998 privind înfiinţarea CN A.P.D.F. SA Giurgiu, ce prevede expres că: „pentru serviciile efectuate în conformitate cu obiectul de activitate, CN A.P.D.F. SA Giurgiu, percepe tarife stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare". Deci, perceperea tarifelor se face strict în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Din actele cauzei rezultă că membrii asociaţiei; operatori portuari şi de căi de navigaţie concurenţi între ei, au încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenţei prin delegarea A.O.P.F.R. de a le reprezenta interesele şi de a negocia cu administraţiile portuare şi/ sau de căi navigabile, în numele lor, nivelul tarifelor pentru serviciile prestate de către acestea sau prin negocierea tarifelor, în nume colectiv, alături de reprezentanţii asociaţiei cu administraţiile portuare.
Cât priveşte motivele de recurs invocate împotriva hotărârii atacate în cauză, sunt neîntemeiate şi vor fi respinse.
În mod corect Instanţa de Fond a reţinut încălcarea de recurentă a Legii nr. 21/1996, hotărârea atacată fiind motivată conform art. 261 C. proc. civ.
Cât priveşte nepronunţarea Instanţei asupra unor dovezi, acestea nu au fost indicate pentru a fi analizate, inclusiv din punct de vedere al relevanţei lor, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost efectuată o investigaţie de C.C.
Sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins neputând fi reţinută nici pretinsa prescriere a aplicării sancţiunii de către C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de CN A.P.D.F. S.A. Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 1951 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2835/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2838/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
