ICCJ. Decizia nr. 2872/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2872/2007
Dosar nr. 92/43/2007
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Topliţa la 10 ianuarie 2006, reclamanta D.S. Miercurea Ciuc a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare din 2006, având ca obiect 301.000 m.p. teren forestier precum şi a altor acte inclusiv a documentaţiei topografice întocmite pentru fosta SC T.C. SA Topliţa.
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Topliţa s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Împotriva sentinţei de declinare a declarat recurs reclamanta pentru motive prevăzute de art. 304 pct.9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a Legii nr. 554/2004.
Prin Încheierea nr. 2286 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, judecarea recursului a fost strămutată la Tribunalul Braşov care prin Decizia civilă nr. 726/ RC din 3 noiembrie 2006 a respins recursul rămânând irevocabilă soluţia de declinare în favoarea Instanţei de contencios administrativ dispusă de Judecătoria Topliţa.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 10 din 22 februarie 2007 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topliţa.
Pentru a hotărî astfel, această Instanţă a reţinut că în mod greşit Judecătoria Topliţa a declinat competenţa în favoarea sa, întrucât o Instanţă de contencios administrativ nu poate fi sesizată cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 554/2004, efectuarea procedurii prealabile fiind o condiţie specială a dreptului la acţiune.
A mai reţinut, de asemenea că din petitul acţiunii reclamantei nu rezultă că ar fi vorba de anulare unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, partea hotărând singură asupra obiectului cererii în virtutea principiului disponibilităţii care reglementează procesul civil.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs SC M.I. SRL Bucureşti, susţinând, în esenţă, că hotărârea este nelegală întrucât Instanţa nu a soluţionat excepţia privind necompetenţa materială de a judeca cauza şi a declinat competenţa la Judecătoria Topliţa fără a fi cerută de vreo parte. Pe de altă parte, soluţia este nelegală şi se impune casarea şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Braşov, către Instanţa competentă.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Topliţa la 10 ianuarie 2006 reclamanta R.N.P.R. – D.S. Miercurea Ciuc a solicitat constarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 2006, având ca obiect 301.000 m.p., teren forestier.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ este anularea actului administrativ emis nelegal, ori obiectul acţiunii în cauza de faţă este constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare - cumpărare, competentă fiind Instanţa civilă de drept comun aşa cum în mod corect a constatat Instanţa prin încheierea atacată.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.I. SRL Bucureşti împotriva încheierii nr. 10 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 92/43/2007, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2868/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2875/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
