ICCJ. Decizia nr. 2866/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2866/2007
Dosar nr. 3113/59/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC I.T. SRL, Filiala Arad a chemat în judecată A.N.A.F. Bucureşti, D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., D.G.F.P. Arad, A.C.F. din cadrul D.G.F.P. Arad, solicitând anularea punctelor 1 - 3 din Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2006, emisă de A.N.A.F., împreună cu Decizia nr. 1 bis din 13 ianuarie 2006 şi în consecinţă să se anuleze Decizia de impunere fiscală nr. 6347 din 10 august 2005 emisă de D.G.F.P. Arad împreună cu Raportul de inspecţie fiscală nr. 6345 din 5 august 2005.
În subsidiar a solicitat să fie obligată A.N.A.F. să soluţioneze pe fond contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere fiscală şi a raportului de inspecţie fiscală.
În motivare, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere contestată a fost impusă la un debit de 2.312.557 RON, iar în procedura prealabilă A.N.A.F. a dispus nelegal suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 2.310.707 RON şi respingerea ca neîntemeiată pentru suma de 1.762 RON precum şi transmiterea contestaţiei spre soluţionare la D.G.F.P. Mureş pentru capătul de contestaţie privitor la măsuri.
A arătat că măsura suspendării soluţionării cauzei este nelegală întrucât dispoziţiile art. 184 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal permite suspendarea soluţionării contestaţiei când aceasta depinde în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, ori procedura de soluţionare a contestaţiei este o procedură administrativă şi nu poate fi asimilată unei judecăţi.
Această măsură încalcă şi prevederile art. 6 din C.E.D.O. care reglementează o durată rezonabilă a procedurii analizată în lumina împrejurărilor particulare ale cazurilor, ori în speţă este evident că termenul de soluţionare a contestaţiei, în ipoteza menţinerii suspendării până la soluţionarea definitivă a procesului penal, nu poate fi considerat un termen rezonabil.
Motivele susţinute prin intermediul contestaţiei, a mai arătat recurenta, referitoare la obligaţiile accesorii cuprinse în procesul - verbal nr. 3419 din 26 mai 2004 nu au nici o legătură cu soluţionarea fondului contestaţiei.
A mai susţinut totodată reaua credinţă a organului fiscal care deşi nu s-a învestit cu soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva procesului - verbal din 26 mai 2004, continuă să calculeze în mod nelegal dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 80 din 20 martie 2007 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC I.T. SRL Arad.
A anulat pct. 1 din Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2006 împreună cu Decizia nr. 1 bis din 13 ianuarie 2006 emise de A.N.A.F. şi D.G.S.C. şi a obligat pârâtele să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva Deciziei de impunere fiscală nr. 6347 din 10 august 2005, privind suma de 2.310.707 lei, pe fond.
A respins în rest acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, această Instanţă a reţinut, cu privire la punctul 1 din Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2006 şi nr. 1 bis din 13 ianuarie 2006 privind măsura suspendării procedurii administrative că faţă de împrejurarea că Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a confirmat propunerea organelor de poliţie pentru neînceperea urmăririi penale faţă de S.R., măsura de suspendare nu se mai justifică, mai ales că soluţia parchetului nu a fost atacată de pârâte.
Privitor la punctul 2 din deciziei, în care s-a respins contestaţia pentru suma de 1.762 lei reprezentând impozit pe profit cu dobânzi şi penalităţi aferente, acest capăt de cerere nefiind motivat în fapt şi în drept, s-a dispus respingerea acestuia nefiind îndeplinite cerinţele art. 112 C. proc. civ. şi nici ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la existenţa unui drept vătămat.
Privitor la pct. 3 legat de dispoziţia de transmitere a contestaţiei pentru capătul de cerere privind Dispoziţia de măsuri nr. 6346 din 10 august 2005 către D.G.F.P. Mureş, prin sentinţa civilă nr. 1512 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Arad a anulat această măsură şi prin Decizia nr. 2900/CA/2006, Curtea de Apel Timişoara a hotărât irevocabil obligaţia în sarcina D.G.F.P. Arad de a soluţiona pe fond contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 6346 din 10 august 2005, ipoteză în care cererea reclamantului a rămas fără obiect sub acest aspect.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Arad, susţinând, în esenţă, că întrucât soluţionarea contestaţiei împotriva debitelor principale a fost suspendată, iar suma de 1.830.241 RON reprezintă numai dobânzi şi penalităţi aferente debitelor principale, această sumă depinde de soluţionarea contestaţiei împotriva debitelor principale. Întrucât soluţionarea debitelor principale a fost suspendată potrivit dispoziţiilor art. 184 lit. b) C. proCod Fiscal şi contestaţia împotriva dobânzilor şi penalităţilor aferente, în mod corect a fost suspendată.
Recursul este fondat.
Prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2006, A.N.A.F. – D.G.S.C. a soluţionat contestaţia formulată de SC I.T. SRL Arad, în sensul că a suspendat soluţionarea cauzei referitoare la suma de 2.310.707 RON reprezentând T.V.A., cu dobânzi şi penalităţi, precum şi dobânzi şi penalităţi aferente accizelor, întrucât organele de inspecţie fiscală au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, pentru constatarea existenţei elementelor constitutive ale unei infracţiuni.
A fost respinsă contestaţia pentru suma de 1.762 RON, reprezentând impozit pe profit cu dobânzile şi penalităţile aferente şi a fost trimisă la D.G.F.P. Arad, contestaţie referitoare la Dispoziţia de măsuri nr. 6346 din 10 august 2005.
Referitor la suspendarea soluţionării.
Dispoziţiile art. 184 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, republicată, menţionează că: "Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când, organul de control care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă".
Întrucât, în urma inspecţiei fiscale efectuate de A.C.F. Arad au fost sesizate organele penale, erau îndeplinite cererile art. 184 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.830.241 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente T.V.A. şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente accizelor, în mod corect a fost luată această măsură.
Prin procesul - verbal din 26 mai 2004, organele de inspecţie fiscală au stabilit că societatea datorează T.V.A. în sumă de 1.643.369 RON, cu dobânzile şi penalităţile aferente, accize în sumă de 3.623.511 RON, cu dobânzile şi penalităţile aferente.
În timpul controlului au fost sesizate organele penale.
Prin Decizia de impunere contestată în prezentul dosar, organele de inspecţie fiscală doar au actualizat dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente T.V.A. şi accizele stabilite prin procesul – verbal din 26 mai 2004.
Întrucât soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului - verbal de control din 26 mai 2004, prin care au fost stabilite debitele principale, a fost suspendată (soluţia necontestată de societate), în mod corect a fost suspendată contestaţia împotriva deciziei de impunere prin care s-au actualizat debitele principale, prin calcularea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.
Potrivit dispoziţiilor art. 184 lit. b) din OG nr. 92/2000, republicată, privind C. proCod Fiscal, „suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, se poate face când soluţionarea cauzei depinde în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Prima Instanţă nu a avut în vedere faptul că soluţionarea contestaţiei împotriva debitelor principale a fost suspendată prin Decizia nr. 204/2004, iar suma de 1.830.241RON reprezintă doar dobânzi şi penalităţi aferente debitelor principale, precum şi faptul că societatea nu a prezentat dovezi care să ateste încetarea motivelor pentru care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei, pronunţând o soluţie nelegală sub acest aspect.
Având în vedere cele mai sus expuse se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Arad în reprezentarea A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 80 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2864/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2867/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
