ICCJ. Decizia nr. 2883/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2883/2007
Dosar nr. 5074/2/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 mai 2006 reclamantul L.H. a solicitat în contradictoriu cu A.S. anularea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României din 11 martie 2006 prin care i-a fost refuzată cererea de prelungire a dreptului de şedere în România în scopul desfăşurării de activităţii comerciale şi obligarea autorităţii pârâte la prelungirea dreptului de şedere în România.
La termenul din 8 mai 2007 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 56/2007, coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. c) şi art. 55 alin. (2), (3) şi (5) teza a II a cu OUG nr. 194/2002 modificată şi a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi înaintarea dosarului la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea pronunţării la data de 8 mai 2007, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 56/2007 nu au legătură cu soluţionarea cauzei astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul L.H., susţinând în esenţă nelegalitatea acesteia, întrucât excepţia de neconstituţionalitate invocată de el îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 întrucât articolele de lege criticată au legătură cu cauza dedusă judecăţii.
Recursul este fondat.
Recurentul - reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 56/2007, coroborat cu dispoziţiilor art. 55 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 194/2002 modificată prin Legea nr. 56/2007 şi cu dispoziţiile art. 55 alin. (2), (3) şi (5) teza a II-a din acelaşi act normativ.
Articolul criticat pentru neconstituţionalitate prevede că: „toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate potrivit prevederilor OUG nr. 194/2002 astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege".
În mod greşit Instanţa de Fond a considerat că textul atacat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Articolul citat are legătură cu soluţionarea cauzei întrucât, coroborat cu dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. c), alin. (2), (3) şi (5), teza a II-a din OUG nr. 194/2002, aşa cum au fost modificate prin art. 42 din aceeaşi lege, constituie temeiul legal al plângerii adresate Instanţei.
Textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate, se referă la toate situaţiile aflate în curs de rezolvare, fără să precizeze în ce fază administrativă sau judiciară şi impune judecătorului să stabilească dacă reclamantul îndeplineşte o serie de condiţii, mult mai restrictive, care nu erau cerute de lege înainte de modificare.
Interpretarea dată de Instanţa de Fond, că va aprecia legalitatea actului administrativ contestat în funcţie de prevederile legale în vigoare la data emiterii lui este neîntemeiată, întrucât legea menţionată nu face această precizare.
În acest sens Instanţa de Fond adaugă la lege, întrucât prevederea legală avută în vedere, respectiv art. 2 alin. (2) din Legea nr. 56/2007 nu cuprinde sintagma „situaţiile aflate în curs de rezolvare la autoritate" (Instanţa de Fond referindu-se la procesul de naştere, modificare sau stingere a raportului juridic între străini şi autoritate) făcându-se referire doar la situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Având în vedere argumentele mai sus invocate se constată că excepţia privind neconstituţionalitatea textului criticat este admisibilă, fiind întrunite cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Aşa fiind se va admite recursul reclamantului se va modifica încheierea atacată şi se va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.H. împotriva încheierii din 8 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 5074/2/2006.
Modifica încheierea atacată şi admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 56/2007 coroborate cu prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 56/2007 şi cu art. 55 alin. (2), (3) şi (5) din acelaşi act normativ.
Suspendă judecarea cauzei nr. 5074/2/2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi trimite dosarul la Curtea Constituţională, care, după soluţionarea excepţiei va returna dosarul Curţii de Apel Bucureşti.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2875/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2885/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
