ICCJ. Decizia nr. 2867/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2867/2007
Dosar nr. 2685/1/2007
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile nr. 387/CSM/2007, nr. 1001/ CSM /2007, nr. 1002/ CSM /2007 şi nr. 1003/CSM /2007 A.S.J. a solicitat Plenului C.S.M. revocarea unor hotărâri ale secţiilor acestei autorităţi publice prin care s-a dispus detaşarea unor judecători sau procurori la alte autorităţi sau instituţii publice decât Instanţele judecătoreşti şi Parchetele de pe lângă acestea.
Cererile au fost formulate în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, sub forma unor plângeri prealabile în sensul art. 2 lit. i) din aceeaşi lege şi în baza dispoziţiilor art. 51 din Constituţie, art. 2 şi următoarele din OG nr. 27/2002, modificată şi completată.
Având în vedere că s-a solicitat revocarea unor acte administrative cu caracter individual adresate altor subiecte de drept, petenta şi-a motivat interesul legitim făcând referire la statutul propriu şi la scopurile principale al constituirii sale care vizează apărarea, promovarea şi dezvoltarea independenţei justiţiei.
În esenţă, ea a susţinut că detaşarea judecătorilor şi procurorilor la alte autorităţi publice decât Instanţele de judecată şi Parchetele de pe lângă acestea, ori la instituţii publice, în orice funcţii, inclusiv acelea de demnitate publică, afectează independenţa justiţiei ca sistem, independenţa judecătorilor şi procurorilor detaşaţi precum şi independenţa judecătorilor şi procurorilor de la Instanţele şi Parchetele de la care au fost detaşaţi judecătorii şi procurorii.
Prin Hotărârea nr. 49 din 1 februarie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de petentă ca neîntemeiate.
S-a reţinut că detaşările în cadrul Instanţelor şi Parchetelor la instituţii publice prevăzute de lege în mod expres, au urmărit îmbunătăţirea activităţii la acestea din urmă, rezolvarea unor sarcini punctuale complexe dar cu menţinerea capacităţii funcţionale a Instanţelor şi Parchetelor de la care au operat detaşările şi cu respectarea obligaţiilor de formare profesională a persoanelor detaşate.
Pe de altă parte, s-a considerat că titularul contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor adoptate de secţiile C.S.M. este calificat de lege doar în persoana judecătorilor sau procurorilor vizaţi de hotărârile respective.
Prin întâmpinarea depusă, C.S.M. a ridicat excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionare recursului.
S-a susţinut că în realitate, hotărârea recurată nu priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, în sensul prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările şi completările anterioare.
Că, întrucât hotărârea respectivă se referă la o solicitare a petentei întemeiată de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, competenţa materială aparţine, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Excepţia de procedură este întemeiată în sensul şi pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor prevăzute la alin. (5), pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În speţă însă, Hotărârea nr. 49 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M. nu este o hotărâre care priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Cum deja s-a arătat, prin această hotărâre au fost respinse mai multe cereri formulate de A.S.J. în vederea revocării unor hotărâri ale secţiilor C.S.M., ca acte administrative cu caracter individual prin care s-a dispus detaşarea unor judecători şi procurori la alte autorităţi sau instituţii publice.
Cererile respective au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Ţinând seama de obiectul cererilor, care pun în discuţie legalitatea unor hotărâri ale secţiilor C.S.M., de detaşare a judecătorilor şi procurorilor, iar nu cariera şi drepturile lor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu este competentă să se pronunţe asupra recursului declarat în cauză.
Această competenţă aparţine, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială recurenta îşi are sediul şi în favoarea căreia, ca efect al admiterii excepţiei, urmează a se dispune declinarea competenţei.
Văzând şi dispoziţiile art. 158 alin. (3) şi 159 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de A.S.J. împotriva Hotărârii nr. 49 din 1 februarie 2007, a Plenului C.S.M., în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2866/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2868/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
