ICCJ. Decizia nr. 2903/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2903/2007
Dosar nr.3178/44/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 3178/44 din 15 iunie 2006, reclamantul V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Hotărârii nr. 19388 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c), întrucât s-a născut la data de 21 noiembrie 1943 în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea în timpul strămutării părinţilor săi, din Bulgaria în România.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 126 din 31 octombrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamantul V.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. A desfiinţat Hotărârea nr. 19388 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul a făcut dovada prin probele administrate că, părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în România, reclamantul fiind născut în perioada de refugiu, motiv pentru care el beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, C.J.P.B., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamantul s-a născut după mai mult de 3 ani faţă de data de 7 septembrie 1940 când a fost semnat Tratatul de la Craiova, astfel că, fiind născut pe teritoriul românesc, după ce părinţii săi fuseseră strămutaţi, reclamantul nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. se constată că, recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că, reclamantul V.I. s-a născut la data de 21 noiembrie 1943 din părinţii V.M. şi V.N., în comuna Mihail Kogălniceanu, Judeţul Tulcea, părinţii săi fiind strămutaţi din Bulgaria în România.
Se retine că, reclamantul a făcut dovada strămutării părinţilor săi cu înscrisuri.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului strămutării părinţilor săi a suferit toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei. În speţă se pun în discuţie drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu/ erau strămutaţi, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinţilor, reglementată de C. civ. - Cartea III, art. 650 şi următoarele.
În consecinţă soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinţei nr. 126 din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2902/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2914/2007. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
