ICCJ. Decizia nr. 2914/2007. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2914/2007
Dosar nr.3620/2/2006
Şedinţa de la 6 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC I. SRL Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.C., anularea art. 12 din Decizia nr. 52/2006 şi suspendarea acesteia până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii.
În motivarea, reclamanta a arătat că prin Decizia atacată s-a constatat că a beneficiat în mod nelegal de ajutor de stat constând în scutirea de impozit pe profit peste limita legală şi s-a dispus recuperarea acestuia precum şi plata de dobânzi şi penalităţi.
Reclamanta a precizat că respectarea limitelor legale de acordare a ajutorului de stat a fost verificată în mai multe rânduri, decizându-se în permanenţă că societatea mai poate beneficia de scutire de impozit pe profit. Astfel, arată reclamanta, prin notele încheiate la 12 aprilie 2005 respectiv 6 octombrie 2005 s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze în continuare de ajutor de stat, iar, printr-o notă ulterioară încheiată la 6 decembrie 2005 s-a ajuns la concluzia contrară, stabilindu-se că societatea ar fi depăşit plafonul legal al intensităţii maxime a ajutorului de stat.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul avea obligaţia, potrivit prevederilor legale, să aducă la cunoştinţa societăţii depăşirea intensităţii ajutorului de stat, obligaţie neîndeplinită de acesta.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, opinând că între nota de constatare ce a stat la baza controlului şi notele anterioare nu există contradicţii, iar obligaţia de încunoştinţare la care se referă reclamanta, priveşte doar organele în drept să procedeze la recuperarea ajutorului de stat acordat legal şi nu pe beneficiar.
Prin sentinţa civilă nr. 2333 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe existenţa unor note de constatare anterioare, aceste note nefiind însă de natură să confere drepturi societăţii, astfel încât, dacă ulterior, printr-o notă de constatare întocmită în urma unui nou control, s-a constată că intensitatea ajutorului de stat a fost depăşită, pârâtul este îndrituit să dispună recuperarea ajutorului de stat nelegal.
Instanţa a mai constatat că obligaţia de informare prevăzută de art. 141 din OUG nr. 24/1998 se referă la informarea organelor în drept să procedeze la recuperarea ajutorului de stat acordat nelegal şi nu la informarea societăţii beneficiare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC I. SRL Hunedoara, criticând soluţia pronunţată în principal pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar în subsidiar pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 si art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta reclamantă a arătat că toate notele de constatare au fost întocmite de inspectorii pârâtului şi vizau facilităţile acordate în baza OUG nr. 24/1998, iar vădita contradicţie între acestea trebuia lămurită de Instanţă în baza rolului său activ.
Recurenta reclamantă a mai susţinut că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de alin. (5) al art. 141 din OUG 24/1998, iar prima Instanţă a reţinut în mod greşit că obligaţia de informare se referă strict la organele în drept să procedeze la recuperarea ajutorului de stat acordat nelegal.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia C.C. nr. 52 din 9 martie 2006 privind măsurile de sprijin financiar acordate peste limita de intensitate maxim admisă unui număr de 20 de agenţi economici ce activează în zonele defavorizate, art. 12, s-a stabilit că valoarea ajutorului de stat ilegal şi incompatibil de care a beneficiat SC I. SRL Hunedoara până la data de 30 iunie 2005 este de 14.739,3 RON, iar că pentru perioada cuprinsă între 25 aprilie 2005 - 31 iulie 2005, cuantumul dobânzii aferente ajutorului de stat ilegal şi incompatibil de care a beneficiat societatea este de 178,7 RON.
Totodată, s-a stabilit ca, potrivit prevederilor legale, M.F.P., în calitate de furnizor, să ia toate măsurile pentru recuperarea ajutoarelor de stat ilegale şi incompatibile, împreună cu dobânzile aferente.
La baza celor stabilite prin decizie, cu referire la societatea recurentă, a stat Nota de Constatare din 6 decembrie 2005 întocmită de inspectorii de concurenţă.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, în vederea monitorizării ajutoarelor de stat în zona defavorizată, s-au efectuat mai multe verificări la societatea recurentă.
În urma controalelor efectuate, inspectorii de concurenţă au întocmit Notele de Constatare din 12 aprilie 2005, respectiv din 6 octombrie 2005 şi Nota de Constatare din 6 decembrie 2005.
Din analiza acestor înscrisuri, Curtea constată că potrivit Notelor de Constatare încheiate la 12 aprilie 2005, respectiv 6 octombrie 2005 societatea recurentă mai putea beneficia de ajutor de stat până la atingerea pragului de intensitate.
Se mai reţine că valoarea investiţiei eligibile efectuată până la data de 15 septembrie 2004, a fost reţinută de inspectorii de concurenţă într-un cuantum diferit în cele două note întocmite la 12 aprilie 2005, respectiv 6 octombrie 2005, faţă de Nota de Constatare din 6 decembrie 2005.
În raport cu notele de constatare anterioare celei reţinute prin Decizia atacată, prima Instanţă s-a rezumat la a aprecia că acestea nu sunt de natură să confere drepturi societăţii, fără a verifica însă de unde provin diferenţele existente şi care este cuantumul corect al valorii investiţiei eligibile efectuate până la data de 15 septembrie 2004.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 141 alin. (5) din OUG nr. 24/1998, în momentul constatării atingerii intensităţii maxime admise, ca urmare a activităţii de monitorizare C.C. înştiinţează furnizorii de ajutoare de stat şi agenţii economici cu certificat de investitor asupra încetării acordării de facilităţi.
Cu privire la această obligaţie, prima Instanţă a reţinut în mod greşit că se referă numai la informarea organelor în drept să procedeze la recuperarea ajutorului de stat acordat nelegal, din textul de lege rezultând fără echivoc că obligaţia de informare priveşte şi agenţii economici cu certificat de investitor.
În raport cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru considerentele arătate se impune casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca Instanţa de Fond să verifice provenienţa diferenţelor existente între notele de constatare întocmite, să stabilească dacă prin Nota de Constatare din 6 decembrie 2005 a fost reţinut cuantumul corect al valorii investiţiei eligibile efectuate până la data de 15 septembrie 2004, iar, în raport cu prevederea art. 141 alin. (5) din OUG nr. 24/1998, să verifice respectarea de către intimatul pârât a obligaţiei de informare.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 312 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC I. SRL Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 2333 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2903/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2918/2007. Contencios → |
|---|
