ICCJ. Decizia nr. 2984/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2984/2007
Dosar nr. 9037/2/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta F.S.L.Î. a chemat în judecată C.N.P.A.S. şi pe preşedintele CNPAS – M.Ş., solicitând Instanţei să oblige pe pârâţii la emiterea unei decizii prin care să se stabilească în favoarea urmaşilor personalului didactic de predare şi didactic auxiliar, membrii ai Federaţiei, dreptul de a beneficia de ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate în conformitate cu dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat aspectele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin adresa din 31 mai 2006, înregistrată la C.N.P.A.S. în data de 01 iunie 2006, reclamanta a solicitat pârâtei emiterea deciziei care să stipuleze dreptul urmaşilor personalului didactic de predare şi didactic auxiliar de a beneficia de ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, în conformitate cu dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin adresa din 20 iunie 2006, C.N.P.A.S. a comunicat reclamantei faptul că, în condiţiile în care cadrul legal privind acordarea ajutorului de deces dat de Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 380/2005 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2006, nu prevede drept o categorie specială urmaşii cadrelor didactice, consideră a fi neîntemeiată solicitarea de emitere a unei astfel de decizii.
Reclamanta consideră că răspunsul primit de la C.N.P.A.S. reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, întrucât vatămă dreptul membrilor de sindicat, urmaşi ai personalului didactic de predare şi didactic auxiliar, de a beneficia de ajutorul de deces consacrat de art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările si completările ulterioare. Totodată, reclamanta consideră că, prin răspunsul dat solicitării ce i-a fost adresată, C.N.P.A.S. şi-a exercitat abuziv, cu exces de putere, dreptul de apreciere.
Potrivit prevederilor art. 106 alin. (2) din L. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, „în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptăţiţi este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale".
Conform pct. 8 din Normele Tehnice nr. 1194 din 09 septembrie 1997 emise de M.M.P.S. în aplicarea Legii nr. 128/1997, în cazul decesului unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptăţiţi se va determina pe baza ultimului salariu net al persoanei decedate.
Legea nr. 128/1997 este o lege specială, în raport cu Legea nr. 19/2000, care nu a abrogat expres dispoziţiile speciale referitoare la ajutorul de deces şi nici pe cele ale art. 127 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, care reglementează condiţiile de pensionare a personalului didactic.
Art. 36 alin. (5) lit. c) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ, înregistrat la M.M.S.S. sub nr. 5521/01 din 09 ianuarie 2004, publicat în M. Of. al României, Partea a V-a nr. 11 din 28 iulie 2004, prevede dreptul celor îndreptăţiţi de a beneficia de un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale, iar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 130/1996, republicată, contractul colectiv de muncă este legea părţilor şi el produce efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Mai arată reclamanta că nici legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat emise din anul 2001 şi până în prezent nu au abrogat dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
Reclamanta a precizat că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin adresa din 31 mai 2006, înregistrată la C.N.P.A.S. în data de 01 iunie 2006.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ale art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 16 şi art. 62 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată şi, în susţinere, a depus practică judiciară a Tribunalului Buzău şi Tribunalului Ialomiţa prin care au fost acordate drepturi în sensul aspectelor solicitate prin acţiune.
Prin întâmpinare, pârâta C.N.P.A.S. a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui instituţiei – M.Ş.
C.N.P.A.S. susţine că acţiunea este inadmisibilă, întrucât art. 20 din Legea nr. 380/2005 stabileşte cuantumul ajutorului de deces, iar solicitarea reclamantei încalcă principiul egalităţii consacrat de Legea nr. 19/2000, potrivit căruia se asigură un tratament nediscriminatoriu tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, iar legile aplicabile (Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 380/2005) nu prevăd drept o categorie specială urmaşii cadrelor didactice, astfel că solicitarea reclamantei nu are susţinere legală.
A mai susţinut pârâta că actul administrativ contestat de reclamantă - adresa de răspuns din 20 iunie 2006 - nu este un act administrativ, astfel că nu poate forma obiectul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Pârâta susţine că Legea nr. 19/2000 este o lege organică, iar Legea nr. 128/1997 este o lege ordinară, astfel că în privinţa abrogării art. 106 alin. (2) din această ultimă lege se face aplicarea art. 63 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
În argumentarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a domnului M.Ş. preşedintele C.N.P.A.S., pârâta susţine că actele semnate de preşedinte, care este demnitar, sunt actele instituţiei, opinie împărtăşită atât în literatura de specialitate, cât şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea din 11 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.Ş.
Prin sentinţa civilă nr. 429 din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei F.S.L.Î, reţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, întrucât prevederile art. 126 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, lege organică, se aplică cu prioritate, astfel că pârâta nu poate fi obligată să emită o decizie în afara cadrului legal.
Împotriva sentinţei civile nr. 429 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta F.S.L.Î. în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta - reclamantă critică sentinţa sub aspectul faptului că Instanţa de Fond în mod greşit a soluţionat cauza fără a ţine cont de caracterul special al Legii nr. 128/1997 în raport cu Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 380/2005. În acest sens, se reiterează aspectele de fond referitoare la faptul că C.N.P.A.S. şi preşedintele C.N.P.A.S. au competenţa de a emite o decizie prin care să stabilească în favoarea urmaşilor personalului didactic de predare şi didactic auxiliar, membrii ai Federaţiei, dreptul de a beneficia de ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate.
În motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta - reclamantă susţine că Instanţa de Fond nu a arătat motivele de fapt şi de drept prin care au fost respinse o serie din susţinerile din acţiune.
Mai susţine recurenta că sentinţa recurată este nelegală şi datorită faptului că, în mod greşit, cu aplicarea greşită a legii Instanţa de Fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.N.P.A.S., deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 12 lit. a) din Statutul C.N.P.A.S., preşedintele instituţiei asigură coordonarea sistemului public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, iar, potrivit art. 16 din acelaşi Statut, in exercitarea atribuţiilor sale preşedintele emite decizii, astfel că preşedintele C.N.P.A.S. este organ administrativ unipersonal şi emite acte administrative.
După o reluare detaliată a argumentelor cuprinse în cererea de chemare în judecată, recurenta critică soluţia Instanţei de Fond şi sub aspectul faptului că s-a reţinut, faţă de prevederile Legii nr. 19/2000, că adresa de răspuns a C.N.P.A.S. nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, recurenta reiterează argumentul referitor la caracterul special, derogatoriu al Legii nr. 128/1997 în raport cu Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinare intimata - pârâtă C.N.P.A.S. solicită respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările expuse în întâmpinarea depusă la fond.
Prin notele scrise depuse la dosar, intimata - pârâtă solicită respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie formulată de F.S.Î.S.H. pentru motivul că intervenienta susţine un interes propriu întrucât invocă drepturile membrilor săi de sindicat, iar nu pe cele ale recurentei - pârâte.
F.S.Î.S.H. a formulat cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul recurentei, solicitând admiterea recursului pentru aceleaşi considerente, cerere admisă în principiu în şedinţa din 12 iunie 2007, în condiţiile dispoziţiilor art. 52 cu referire la art. 51 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta - recurenta F.S.L.Î. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de F.S.Î.S.H. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, „în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptăţiţi este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale".
Potrivit art. 126 din Legea nr. 19/2000:
„Alin. (1) În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, oricare persoană care face această dovadă.
Alin. (2) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către C.N.P.A.S., conform prevederilor art. 5 alin. (3)."
Potrivit art. 20 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005:
„Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte, în condiţiile legii, în cazul:
a) asiguratului sau pensionarului, la 1.077 lei;
b) unui membru de familie al asiguratului sau pensionarului, la 538 lei".
Este adevărat că Legea nr. 128/1997 este lege organică, fiind adoptată cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţie (în forma anterioară revizuirii) însă şi Legea nr. 19/2000 a fost adoptată cu respectarea aceloraşi prevederi constituţionale, astfel că ambele legi au aceeaşi forţă juridică, iar, potrivit principiului ierarhiei actelor normative, este unanim acceptată ipoteza modificării, completării sau abrogării exprese sau implicite a dispoziţiilor din actul vechi contrare normelor din actul nou.
Sub acest aspect, urmează a fi primită apărarea intimatei – pârâtă, întemeiată pe prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, potrivit cărora „în cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.". Se constată că legiuitorul a înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor respective din Legea nr. 24/2000, întrucât, potrivit art. 198 teza finală din Legea nr. 19/2000, pe data intrării în vigoare a acesteia se abrogă orice alte dispoziţii contrare. Este evident faptul că prevederile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 sunt contrare art. 126 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 cu referire la art. 20 lit. a) din Legea nr. 380/2005.
Astfel, Instanţa de Fond în mod corect a reţinut că, în contextul legislativ prezentat, răspunsul C.N.P.A.S. nu întruneşte caracteristicile unui refuz nejustificat, întrucât emiterea unei decizii având conţinutul dorit de reclamantă este lipsită de suport legal.
În privinţa caracterului exhaustiv al motivării Instanţei pe care recurenta îl pretinde sentinţei atacate, Înalta Curte reţine că este neîntemeiată critica din recurs, întrucât Instanţa este ţinută să dea, printr-o motivare suficientă, o dezlegare temeinică şi legală problemei de drept deduse judecăţii, care, în speţă, se rezumă la aprecierea caracterului de refuz nejustificat al adresei de răspuns din 20 iunie 2006 a C.N.P.A.S. în raport cu dispoziţiile legale a căror încălcare se invocă de către reclamantă. Or, sub acest aspect, se constată că sentinţa atacată răspunde cerinţelor motivării în fapt şi în drept în sensul art. 261 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care Instanţa de Fond a răspuns susţinerilor părţilor, sistematizându-le în funcţie de legătura lor logică, şi arătând motivele pe care se sprijină soluţia pronunţată.
Totodată, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este dată cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă. Se reţine că Instanţa de Fond, printr-o interpretare corectă a dispoziţiilor incidente cauzei, a concluzionat că adresa din 20 iunie 2006 a C.N.P.A.S. nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. De altfel, în practica Înaltei Curţi, în mod constant, s-a reţinut că soluţionarea unei cereri în defavoarea petiţionarului sau contrar aşteptărilor acestuia nu reprezintă, în mod automat, un refuz nejustificat, acest caracter reieşind numai prin raportare la prevederile legale cu care refuzul ar intra în contradicţie. În cauză, atâta timp cât Curtea de Apel a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 380/2005 au modificat implicit prevederile Legii nr. 128/1997 referitoare la cuantumul ajutorului de deces, nu se putea concluziona că adresa de răspuns a C.N.P.A.S. întruneşte elementele caracteristice ale unui refuz nejustificat.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui C.N.P.A.S. – M.Ş., Înalta Curte constată că, în mod corect, Instanţa de Fond a admis-o, întrucât legitimarea procesuală specială a persoanelor fizice care au contribuit la emiterea actului sau la pretinsul refuz nejustificat este reglementată prin art. 16 din Legea nr. 554/2004 numai pentru ipoteza în care se solicită şi plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, ori pentru întârziere, cum corect a reţinut prima Instanţă.
Pentru considerentele arătate şi constatând, în considerarea art. 304 C. proc. civ., că nu sunt incidente motive de casare de ordine publică, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta F.S.L.Î. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de F.S.Î.S.H.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta F.S.L.Î. împotriva sentinţei civile nr. 429 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de F.S.Î.S.H.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2982/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2988/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
