ICCJ. Decizia nr. 239/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 239/2007
Dosar nr. 1557/2/2006
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 31 ianuarie 2006 reclamanta SC O.T. SA a solicitat în contradictoriu cu C.N.A., suspendarea Deciziei nr. 23 din 12 ianuarie 2006, până la soluţionarea irevocabilă, constatarea nulităţii acestei decizii şi, în subsidiar, anularea deciziei ca nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia atacată a fost aplicată amenda contravenţională în cuantum de 2.500 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 254/2004, privind publicitatea absolută, faţă de prevederile OG nr. 2/2001, în decizie nefiind menţionate termenul şi reprezentantul persoanei juridice şi datele de identificare ale acestuia. Pe fondul cauzei, reclamanta precizează că informaţiile au fost clare, indicându-se preţul unui S.M.S. fără T.V.A.
Prin sentinţa civilă nr. 1528 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL prin care, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a anulat Decizia nr. 23 din 12 ianuarie 2006 ca nelegală şi a dispus suspendarea executării deciziei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa a reţinut, în esenţă că, în ce priveşte excepţia nulităţii absolute a deciziei nu va fi analizată ca o excepţie de sine stătătoare, ci ca un motiv de nelegalitate, având în vedere că în materia dreptului administrativ nu există deosebire, ca efecte, între nulitatea absolută şi nulitatea relativă. Astfel, avându-se în vedere prevederile art. 94 din Legea nr. 504/2002, modificată prin Legea nr. 402/2003 numai contravenţiilor constatate de M.C.T.I. le sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, condiţiile de validitate ale procesului verbal de constatare, referitoare la reprezentantul persoanei juridice şi datele de identificare, sau termenul. Pe cale de consecinţă, deciziei C.N.A. nu îi sunt aplicabile condiţiile de validitate ale procesului verbal de constatare, referitoare la reprezentantul persoanei juridice şi datele de identificare, motivul de nelegalitate fiind neîntemeiat.
Cu privire la fondul cauzei, Instanţa de Fond a reţinut că în sensul art. 8 lit. a) din Decizia nr. 254/2004, fapta nu este contravenţie, iar reclamanta nu poate fi sancţionată cu amendă, numărul de apel, afişat, nu a fost comunicat în scopul invitării publicului de a participa la un concurs sau televot ori pentru a-şi exprima opiniile. Faţă de cererea de suspendare a executării deciziei atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei Instanţa de Fond a constatat că sunt îndeplinite prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 1528 din 26 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul C.N.A.
Invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea Instanţei de Fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii atât în privinţa motivării hotărârii atacate, în sensul că nu este motivată nici în fapt şi nici în drept, a admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ care presupunea îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii expres prevăzute de lege (existenţa cazului bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente) cât şi în privinţa fondului cauzei. Arată în dezvoltarea motivelor de recurs că legiuitorul a avut în vedere protejarea intereselor economice ale telespectatorilor care trebuie să fie informaţi corect în legătură cu tariful aplicat de furnizorul de telefonie utilizat în cadrul unei emisiuni, al cărui caracter interactiv dă posibilitatea telespectatorului să intre în direct cu radiodifuzorul aşa cum a fost cazul emisiunii sancţionate prin Decizia contestată. De altfel, indiferent de conţinutul unei emisiuni sau program, comunicarea numerelor de apel ale serviciilor de telefonie trebuie să respecte cerinţa legală de a informa publicul cu privire la tariful aplicat de furnizorul de telefonie. În ce priveşte admiterea cererii de suspendare a deciziei atacate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, aceasta este nelegală întrucât suspendarea actelor administrative constituie o excepţie care intervine în cazul în care legea o prevede, în limitele şi condiţiile anume reglementate.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu sunt motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
Prin Decizia nr. 23 din 12 ianuarie 2006, C.N.A. a sancţionat radiodifuzorul SC O.T. SRL cu amendă în cuantum de 2.500 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 245/204 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoppingul, cu modificările şi completările ulterioare.
Sancţiunea a fost aplicată deoarece, în timpul emisiunii Z.D.Z. difuzată în ziua de 11 ianuarie 2006, în partea inferioară a ecranului, pe croll, a fost afişat următorul text „Ca să ştiţi horoscopul dumneavoastră pentru astăzi, trimiteţi un S.M.S. la numărul … cu conţinutul …, numele dumneavoastră şi data de naştere Preţul unui SMS trimis la … este de 1,00 dolari S.U.A. fără TVA".
Dezlegarea dată de Curtea de Apel Bucureşti acţiunii formulate de radiodifuzorul sancţionat prin Decizia nr. 23/2006 este rezultatul interpretării şi aplicării corecte a prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002 în forma modificată prin Legea nr. 402/2003 şi a Deciziei C.N.A. nr. 254/2004.
Potrivit art. 8 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 „Comunicarea în cadrul unei emisiuni/ program a numerelor de apel ale serviciilor de telefonie, în scopul invitării publicului de a participa la un concurs cu premii sau televot ori pentru a-şi exprima opiniile, trebuie să pună la dispoziţia publicului informaţii clare privind tarifele aplicate de furnizorii de servicii de telefonie".
Aşadar radiodifuzorul a pus la dispoziţia publicului informaţii cu privire la tariful aplicat, respectiv a indicat preţul unui S.M.S. adică 1,00 dolari S.U.A. fără TVA.
Prin neincluderea TVA - ului în preţul afişat pe ecran, în sensul necalculării TVA – ului care să fie adăugat acestui tarif, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, atâta timp cât publicul este informat atât cu privire la tariful aplicat, cât şi cu privire la faptul că acest tarif nu include TVA.
Pe cale de consecinţă informaţiile cu privire la tariful aplicat sunt clare şi conţin toate datele necesare, fără ca acesta să inducă în eroare publicul.
De altfel, aşa cum a reţinut Instanţa de Fond, fapta nu este contravenţie, motiv pentru care numărul de apel afişat în cadrul emisiunii Z.D.Z. din data de 11 ianuarie 2006, nu a fost comunicat în scopul invitării publicului de a participa la un concurs sau televot pentru a-şi exprima opiniile, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 8 lit. a) din Decizia nr. 254/2004.
Criticile recurentei privind netemeinicia admiterii cererii de suspendare a executării deciziei atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei nu pot fi primite.
Reclamanta a înfăţişat Instanţei şi alte împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, inclusiv aspecte care scot în evidenţă caracterul ilegal al actului, de posibile efecte asupra altor persoane, sau de alte situaţii juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat care a argumentat că este vorba de „un caz bine justificat".
Ca urmare, se constată că Instanţa de Fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, făcând aplicarea art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.N.A. împotriva sentinţei nr. 1528 din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2329/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 490/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
