ICCJ. Decizia nr. 3028/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3028/2007
Dosar nr. 598/2/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 ianuarie 2007 reclamanta T.R. a chemat în judecată Baroul Bucureşti şi U.N.B.R., solicitând anularea deciziilor nr. 2421 din 29 mai 2006 şi respectiv nr. 160 din 8 septembrie 2006 şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 5.000 Euro despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a funcţionat ca avocat stagiar în Baroul Bucureşti, începând cu 15 iulie 2000 şi până la 20 decembrie 2001, când activitatea sa a fost suspendată, urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Reclamanta a precizat că refuzul pârâţilor de a ridica măsura suspendării, este nelegal, deciziile contestate încălcând flagrant prevederile Legii nr. 51/1995 republicată şi ale Statutului profesiei de avocat privind procedura de urmat în cazul luării unei măsuri disciplinare.
Prin sentinţa civilă nr. 2843 din 8 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că faţă de condamnarea reclamantei pentru o faptă prevăzută de legea penală care a face nedemnă de a exercita profesia, calitatea acesteia de avocat a încetat, conform art. 26 lit. d) şi art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta T.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi a acordat mai mult decât s-a cerut, reţinând încetarea calităţii de avocat, deşi deciziile contestate se referă la menţinerea stării de suspendare a exercitării profesiei şi nu la radierea din activitate.
S-a mai arătat că instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., constatând că excepţiile invocate prin acţiune constituie doar o apărare în susţinerea cererii.
Reclamanta a mai invocat nelegalitatea sentinţei, instanţa neanalizând conţinutul deciziilor atacate prin care s-a dispus menţinerea suspendării pe o perioadă nedeterminată în timp şi neţinând cont de faptul că, în realitate, a fost aplicată o sancţiune disciplinară, dispusă de un organ necompetent şi că nu există o hotărâre de radiere din profesie şi care să constate încetarea calităţii de avocat, astfel cum impun prevederile art. 58 alin. (2) din statut.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin Decizia nr. 2421 din 29 mai 2006 Baroul Bucureşti a respins cererea reclamantei de încetare a măsurii suspendării din profesia de avocat, contestaţia formulată ulterior fiind respinsă de Consiliul U.N.B.R. prin Decizia nr. 160 din 8 septembrie 2006.
Ambele acte administrative au invocat condamnarea reclamantei la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, pedeapsă executată, prin sentinţa penală nr. 584 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, definitivă, reţinând că faptele comise au fost de natură să aducă atingere prestigiului profesiei şi constituie un caz de nedemnitate ce atrage încetarea calităţii de avocat.
În mod justificat, instanţa de fond a reţinut că solicitarea reclamantei de ridicare a măsurii suspendării calităţii de avocat este neîntemeiată, operând încetarea de drept a acestei calităţi, în conformitate cu prevederile art. 26 lit. d) cu referire la art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995 republicată.
Referitor la acest aspect, Curtea reţine că nu prezintă relevanţă faptul că Baroul Bucureşti nu a emis, potrivit art. 58 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, decizie prin care să constate încetarea calităţii şi să se dispună radierea, această formalitate nefiind cerută ad validitatem, cât timp Legea nr. 51/1995 nu lasă la latitudinea organelor de conducere ale avocaţilor să dispună măsura încetării, art. 26 prevăzând imperativ încetarea calităţii de avocat, între altele şi în cazul condamnării definitive pentru o faptă prevăzută de legea penală, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, care îl face nedemn de a fi avocat.
În raport de situaţia de fapt corect stabilită, nu este relevant nici faptul că, respingând solicitarea reclamantei de ridicare a suspendării, Baroul Bucureşti a menţinut această măsură, Decizia nefiind de natură a produce vreo vătămare a drepturilor reclamantei prevăzute de lege, în condiţiile în care calitatea acesteia de avocat a încetat de drept.
Astfel fiind, apar ca neîntemeiate criticile privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, acordarea ceea ce nu s-a cerut ori neanalizarea conţinutului deciziilor contestate, instanţa respingând acţiunea prin invocarea temeiului de drept corect, art. 26 lit. d) cu referire la art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995.
Susţinerea reclamantei că, în realitate, i s-a aplicat o sancţiune disciplinară de către un organ necompetent şi cu depăşirea termenului legal este de asemenea nefondată, în cauză nefiind vorba despre săvârşirea unei abateri disciplinare, reclamanta fiind cercetată penal, împrejurare ce a determinat măsura suspendării, şi ulterior condamnată definitiv pentru fapte comise în legătură cu exercitarea profesiei de avocat.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.R. împotriva sentinţei civile nr. 651 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către Baroul Bucureşti.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3026/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3029/2007. Contencios → |
|---|
