ICCJ. Decizia nr. 3029/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3029/2007
Dosar nr. 310/36/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 212/CA din 2 aprilie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.Z., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 5970 din 30 noiembrie 2006, emisă de pârâtă şi a constatat calitatea reclamantei de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că părinţii reclamantei au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, conform Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, împrejurare pe care pârâta nu a contestat-o.
A mai reţinut instanţa că, potrivit actelor aflate la dosar, reclamanta s-a născut la data de 6 noiembrie 1941, în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi, respectiv comuna Vasile Alexandri din judeţul Tulcea.
Raportând această situaţie de fapt la prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi ale art. 2 din HG nr. 127/2002, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile legale se aplică şi copiilor născuţi în timpul refugiului părinţilor, în intervalul precizat de lege, întrucât şi asupra lor s-au răsfrânt consecinţele persecuţiilor şi ale restrângerii libertăţii părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Recurenta a susţinut că reclamanta s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul României şi prin urmare nu s-a aflat niciodată în situaţia prevăzută de lege, de a fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite.
De asemenea recurenta a afirmat că instanţa de fond avea obligaţia să ţină seama, cu ocazia pronunţării, şi de dispoziţiile Tratatului de la Craiova din 1940 conform căruia schimbul de populaţie dintre cele două ţări urma să se facă într-un interval de 3 luni de la data schimbării instrumentelor de ratificare, ceea ce ar fi condus la concluzia că pot fi beneficiari ai Legii nr. 189/2000 numai persoanele care, la data semnării tratatului locuiau efectiv în teritoriile ce urmau a fi evacuate nu şi cei născuţi după acest moment.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele metodologice de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în timpul refugiului, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii; este şi motivul pentru care prevederile tratatului bilateral referitoare la termenul de recomandare de 3 luni, pentru efectuarea schimbului de populaţie, nu prezintă relevanţă din punctul de vedere al speţei deduse judecăţii.
Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 212/CA din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3028/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3030/2007. Contencios → |
|---|
