ICCJ. Decizia nr. 3031/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3031/2007
Dosar nr. 125/39/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 55 din 26 martie 2003 a admis acţiunea formulată de L.V., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a anulat Hotărârea nr. 177 din 18 ianuarie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 februarie 1944 – 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că în condiţiile în care persecuţia etnică la care au fost supuşi românii din Bucovina de Nord este de notorietate şi necontestată de către pârâtă, iar reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în perioada refugiului părinţilor, la 24 martie 1941, acesta îndeplineşte cerinţele Legii nr. 189/2000, urmând a beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava invocând greşita aplicare a legii şi, susţinând că reclamantul nu a dovedit refugierea sa şi a familiei sale, din localitatea Seletin – U.R.S.S., în România, cu nici un document oficial, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 pct. 1 din HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii de natură etnică, fiind strămutată, refugiată sau expulzată, în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face potrivit HG nr. 127/2000, cu acte eliberate de organele competente, sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, intimatul-reclamant a făcut dovada refugiului familiei sale din localitatea de domiciliu, aflată în fostul U.R.S.S., pe teritoriul României, ca urmare a persecuţiei etnice la care erau supuşi românii din Bucovina de Nord, cu declaraţii autentificate de martori (filele 9 şi 10 dosar de fond), audiaţi şi de către instanţa de fond (filele 4 şi 45 dosar fond), dovedind totodată, cu actele de stare civilă depuse în copie la filele 30 şi 31 din acelaşi dosar, că s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi, în intervalul reglementat de lege.
De altfel, recurenta însăşi a recunoscut îndeplinirea de către intimat a cerinţelor art. 1 din Legea nr. 189/2000 atunci când a dispus revizuirea hotărârii iniţiale, iar prin Decizia de revizuire nr. 5088 din 2 aprilie 2007 i-a recunoscut acestuia beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 301 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 55 din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3030/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3033/2007. Contencios → |
|---|
