ICCJ. Decizia nr. 3030/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3030/2007
Dosar nr. 27/39/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 40 din 12 martie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta B.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, având ca obiect recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legi nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că refugierea reclamantei din localitatea de domiciliu Botoşani, în oraşul Râmnicu Sărat, la 25 martie 1944, nu a fost urmarea persecuţiei etnice suferite, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr.189/2000, ci s-a produs din cauza înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României, în cadrul operaţiunilor de război din perioada respectivă, ipoteză ce nu intră sub incidenţa dispoziţiilor legii sus-menţionate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentaţia din cererea introductivă, cu privire la traumele suferite de familia sa ca urmare a refugiului.
De asemenea, recurenta a criticat sentinţa de fond pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 susţinând inutilitatea aplicării dispoziţiei legale referitoare la motivaţia etnică a refugiului precum şi consecinţele ei discriminatoare pentru cetăţenii români refugiaţi în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Recursul este nefondat şi, urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana persecutată, din motive etnice, de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, care „ a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Cum motivaţia refugiului este expres şi limitativ prevăzută de lege iar recurenta reclamantă nu a susţinut nici un moment şi prin urmare nici nu a făcut dovada, că refugiul familiei sale a fost persecuţia etnică exercitată asupra lor, rezultă cu evidenţă, că, în speţă, nu este îndeplinită cerinţa esenţială a textului legal.
Prin urmare, chiar dacă trauma morală şi pierderile materiale suferite de recurentă cu ocazia refugierii din localitatea de domiciliu, în urma invaziei trupelor sovietice, sunt de necontestat, împrejurările relatate de aceasta nu intră sub incidenţa Legii nr. 189/2000 care se aplică exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice.
Pe cale de consecinţă, în mod corect instanţa de fond a apreciat că recurenta reclamantă nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3029/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3031/2007. Contencios → |
|---|
