ICCJ. Decizia nr. 3026/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3026/2007
Dosar nr. 12207/54/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 9 mai 2006, reclamantul B.I. a chemat în judecată Primăria Bâlteni, SC E. SRL prin lichidator judiciar SC C.V.C. SRL Târgu Jiu, SC M. SA prin lichidator judiciar, SC C.E. SA Târgu Jiu şi SC T.P.S.U.T – Rovinari, solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M O nr. 4579 din 4 ianuarie 1999 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului pentru suprafaţa de 4.744 mp care a aparţinut autorului său.
Prin sentinţa civilă nr. 64 din 23 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, a respins acţiunea ca tardivă, reţinând pentru aceasta că reclamantul a depăşit termenele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că a cunoscut despre existenţa certificatului de atestare încă din 2001, iar acţiunea în anulare a fost formulată la 9 mai 2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.I. care în principal a susţinut nelgalitatea emiterii certificatului de atestare, iar în ce priveşte tardivitatea sesizării instanţei a apreciat că termenul trebuia calculat în raport de data primei acţiuni.
Recursul nu este fondat.
Incontestabil, reclamantul-recurent a cunoscut despre existenţa certificatului de atestare M O nr. 4579/1999, la 3 ianuarie 2002 când a solicitat Judecătoriei Târgu Jiu, anularea acestuia, acţiune respinsă definitiv şi irevocabil pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Astfel fiind, sesizarea instanţei de contencios administrativ cu o nouă acţiune în anulare aceluiaşi act, la 9 mai 2006, în condiţiile în care dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instituie un termen limită, de decădere înăuntrul căruia se poate formula astfel de cerere în mod legal şi temeinic a fost apreciată de Cutea de Apel Craiova ca fiind făcută tardiv.
De altfel, reclamantul recurent, în condiţiile Legii nr. 10/2001, a obţinut pentru aceiaşi suprafaţă de teren prin sentinţa definitivă şi irevocabilă (Decizia nr. 1701 din 13 februarie 2007), pronunţată de Înalta Curte, Casaţie şi Justiţie măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 299.376.137 ROL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei civile nr. 64 din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 3023/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3028/2007. Contencios → |
|---|
