ICCJ. Decizia nr. 313/2007. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 313/2007
Dosar nr. 13852/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamantul B.A.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei din 1 octombrie 2003 a C.N.V.M., solicitând anularea Ordonanţei nr. 147 din 13 august 2003, anularea Hotărârii C.N.V.M. din 12 august 2003, în ceea ce priveşte respingerea cererii de autorizare a majorărilor capitalului social şi a modificării obiectului de activitate al R. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 560 din 13 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 26 din 11 ianuarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, - secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost trimisă, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 486 din 21 martie 2005, a anulat, ca netimbrată, cererea reclamantului.
Această sentinţă a fost casată, ca urmare a recursului declarat de reclamant, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, având în vedere că în dosarul Tribunalului Bucureşti se aflau chitanţele cu taxe de timbru şi timbrul judiciar.
Ca urmare a reînregistrării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 7914/1/2005, prin sentinţa civilă nr. 1647 din 30 iunie 2006, a fost respinsă acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că susţinerea reclamantului, în sensul că nu există obligaţia comunicării majorării de capital şi achiziţionării de acţiuni către C.N.V.M., întrucât la data când s-a efectuat operaţiunea sancţionată, societatea funcţiona ca S.V.M., şi nu ca S.S.I.F., nu poate fi reţinută, pentru că art. 2 alin. (1) din Instrucţiunile nr. 1 din 10 martie 2003 ale C.N.V.M. reglementează această obligaţie, ca şi art. 7 şi art. 8 alin. (5) din Ordinul nr. 3 din 24 februarie 1989 privind aprobarea Regulamentului nr. 3/1998.
Nu a fost reţinută nici susţinerea privind nemodificare structurii acţionariatului, pentru că reclamantul deţinea 44,49% din acţiuni, iar ulterior 75%, ceea ce atrage incidenţa art. 31 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002.
OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, nu a fost aplicabilă, pentru că termenul de 30 de zile nu a fost împlinit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul B.A.M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând în fond, să se admită contestaţia formulată.
Se arată în motivele de recurs că, la data adoptării hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, privind majorarea capitalului social şi modificarea obiectului de activitate al SC R. SA, niciunul din actele normative anterioare sau în vigoare nu stabilea în sarcina societăţilor de valori mobiliare, obligaţia notificării intenţiei achiziţionării de acţiuni, urmare cărora se depăşeau pragurile determinate prin art. 31 alin. (2) din Regulamentul nr. 3/2002, cu referire la capitalul social sau drepturile de vot.
Nu există temei legal de a susţine că obligaţia de comunicare stabilită în sarcina societăţilor de investiţii financiare trebuie adusă la îndeplinire şi de societăţile de valori mobiliare, anterior autorizării acestora ca societăţi de servicii de investiţii financiare.
C.N.V.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanţa nr. 147 din 13 august 2003, emisă de C.N.V.M., B.A.M. a fost sancţionat cu o amendă de 20.000.000 lei, pentru că S.S.I.F. R. SA a încălcat prevederile art. 31 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/2002, prin participare la majorarea capitalului social de către SC T. SA, fără ca S.S.I.F. R. SA, să fi notificat intenţia acestei societăţi de a achiziţiona un număr de 20.000 acţiuni, în urma aportului adus la capitalul social, în sumă de 2.000.000.000 lei, precum şi prin majorarea deţinerii directe a d-lui B.A.M., de la 44,49% din capitalul social, la 75% din capitalul social al S.S.I.F. R. SA, ca urmare a achiziţionării unui număr de 22.000 acţiuni de la SC T. SA şi a unui număr de 1.102 acţiuni de la SC S. SRL.
Iniţial, R. SA a funcţionat ca societate de valori mobiliare, iar ulterior, prin Decizia nr. 205 din 3 iulie 2003, a fost autorizată ca societate de servicii de investiţii financiare.
Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor, prin care s-a aprobat majorarea de capital social, pentru care a fost sancţionată datorită lipsei comunicării ei către C.N.V.M., a fost adoptată la 15 mai 2003, înainte de autorizarea S.S.I.F.
Deşi reclamantul susţine că avea obligaţia să comunice această majorare, art. 8 alin. (5) din Ordinul nr. 3/1998 pentru aprobarea Regulamentului nr. 3/1998 privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare prevede că „Orice modificări care apar în Anexa nr. 1 vor fi aduse la cunoştinţă C.N.V.M., în termen de 48 de ore, prin reactualizarea anexei şi înaintarea documentelor justificative". Deci, obligaţia de a comunica majorarea de capital social exista.
Pentru S.V.M. care doreau să fie autorizate ca S.S.I.F., în art. 2 alin. (1) din instrucţiunile C.N.V.M. nr. 1 din 10 martie 2003, se instituia obligaţia ca până la 9 aprilie 2003, acestea să solicite C.N.V.M., modificarea obiectului de activitate, în sensul autorizării activităţilor ce pot fi desfăşurate corespunzător nivelului de capital social autorizat de C.N.V.M.
Obligaţia de autorizare prealabilă a C.N.V.M. este precizată în art. 154 alin. (3) din OUG nr. 28/2002, pentru societăţile de servicii de investiţii financiare, care au obligaţia de a obţine autorizarea pentru orice modificare în modul lor de organizare şi funcţionare, orice reducere sau majorare a capitalului, orice modificare a acţionarilor semnificativ.
Din cele prezentate rezultă că R. SA şi când funcţiona ca societate de valori mobiliare şi în perioada până a fost autorizată ca societate de servicii de investiţii financiare, avea obligaţia de a comunica orice modificare privind reducerea sau majorarea capitalului şi a acţionarilor.
Referitor la susţinerea din motivele de recurs potrivit cărora chiar dacă s-ar reţine obligaţia şi pentru societăţile de valori mobiliare de a comunica modificările cu privire la capital, nu se impune respectarea ei pentru că achiziţionarea de acţiuni a avut loc în modalitatea indirectă, aceasta este nefondată.
Domnul B.M.A. şi-a majorat deţinerea de la 44,49%, la 75% din capitalul social al S.S.I.F. R. SA, prin achiziţionarea directă a 1.102 acţiuni de la SC S. SRL, reprezentând 2,76% din capitalul social şi a unui număr de 22.000 acţiuni nominative de la SC T. SA, reprezentând 50% din capitalul social al societăţi, astfel că obligaţia de a comunica modificările exista.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 1647 din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 317/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
