ICCJ. Decizia nr. 319/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 319/2007
Dosar nr. 2685/2/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 15741/116 din 24 februarie 2006, emisă de pârâtă şi obligarea ei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 23 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a locuit împreună cu părinţii şi fraţii săi, în localitatea unde aceştia au fost strămutaţi, astfel că a dobândit acelaşi statut cu aceştia, indiferent de momentul concepţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1539 din 26 iunie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 15741/116 din 24 februarie 2006, emisă de pârâtă şi obligând-o pe aceasta să-i recunoască drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pe perioada 23 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul a împărtăşit aceeaşi viaţă cu fraţii şi surorile strămutate, ca urmare a persecuţiei etnice, astfel că este îndreptăţit să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că „beneficiarii acestei legi sunt acele persoane care au fost strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, ceea ce nu e în situaţia reclamantului care s-a născut după doi ani de la refugiul părinţilor săi din Ardealul de Nord.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile strict enumerate de lege.
Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care le-au suferit în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Într-adevăr, la data refugiului familiei sale la 31 octombrie 1941, reclamantul nu era născut, acesta fiind născut la data de 23 septembrie 1942, aşa cum rezultă din copia certificatului de naştere depusă la dosar. Prin urmare, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, fiind născut în perioada strămutării părinţilor săi şi în intervalul prevăzut de lege, act normativ cu un profund caracter reparatoriu, reclamantul a suferit toate consecinţele strămutării şi urmează să i se acorde drepturile corespunzătoare pe perioada 23 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.
Faţă de cele prevăzute mai sus, hotărârea instanţei de fond se dovedeşte a fi legală şi temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1594 din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 317/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 321/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
