ICCJ. Decizia nr. 3099/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3099/2007
Dosar nr. 365/100/2007
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Maramureş, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Maramureş, anularea hotărârii nr. 557 din 20 decembrie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu Satulung, în anul 1942, refugiindu-se în Bucureşti, din cauza instaurării regimului hortist în partea de nord-vest a României, aspect pe care pârâta la ignorat, hotărârea emisă fiind nelegală.
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 5 februarie 2007, Tribunalul Maramureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, formându-se Dosarul nr. 365/100/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 178 din 26 martie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de M.A., reţinând că probele administrate de reclamant în dovedirea susţinerilor sale nu sunt concludente, acesta neputând avea calitatea de refugiat în sensul art. 1 lit. c) din Legea 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Recurentul - reclamant susţine, în esenţă, că acţiunea sa formulată împotriva pârâtei C.J.P. Maramureş, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000 a fost soluţionată favorabil prin sentinţa civilă nr. 171 din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ulterior fiindu-i comunicată şi sentinţa civilă nr. 178 din 26 martie 2007 a aceleiaşi Instanţe, pe care a atacat-o cu recurs, deoarece soluţia pronunţată era contrară primei hotărâri. Mai arată că nu poate justifica această situaţie, având în vedere că a fost depusă o singură cerere de chemare în judecată, înregistrată iniţial la Tribunalul Maramureş şi declinată ulterior la Curtea de Apel Cluj.
Recursul este fondat.
Analizând lucrările şi actele dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C. proc. civ., prin raportare la susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale procedurale, Înalta Curte constată nelegalitatea sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ. „ este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, tăcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Acest text legal instituie o prezumţie absolută, irefragabilă, de fond, menită să instituie cel mai important efect al hotărârii judecătoreşti şi anume puterea sau autoritatea de lucru judecat.
În susţinerea motivelor de recurs recurentul - reclamant a depus la dosar sentinţa civilă nr. 171 din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă din data de 24 aprilie 2007, pronunţată anterior sentinţei civile nr. 178 din 26 martie 2007 a aceleiaşi Instanţe, atacată cu prezentul recurs.
Analizând cele două sentinţe judecătoreşti, Înalta Curte constată că există tripla identitate prevăzută de dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi anume părţi, obiect şi cauză, prin sentinţa civilă nr. 171 din 21 martie 2007, definitivă şi irevocabilă, Curtea de Apel Cluj recunoscându-i reclamantului calitatea de refugiat conform prevederilor art. 1 lit. c) din Legea 189/2000 şi obligând pârâta C.J.P. Maramureş să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ pentru perioada 15 august 1942 - 6 martie 1945, această hotărârea intrând în puterea lucrului judecat, fiind executorie de drept.
Faţă de această situaţie juridică, cea de-a doua sentinţă judecătorească pronunţată de Curtea de Apel Cluj nu-şi poate produce efecte, deoarece încalcă principiul autorităţii de lucru judecat, astfel cum este el prevăzut de art. 1201 C. civ.
Văzând şi dispoziţiile art. 166 C. proc. civ., care statuează caracterul de ordine publică a excepţiei puterii lucrului judecat, aceasta putând fi invocată de părţi sau din oficiu chiar în faţa Instanţelor de Recurs.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi ale art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, pe fond, va respinge acţiunea pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A., împotriva sentinţei civile nr. 178 din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3095/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3111/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
