ICCJ. Decizia nr. 3111/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DECONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3111/2007
Dosar nr. 3797/57/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 3797/57 din 29 decembrie 2006, reclamantul C.A. a solicitat anularea parţială a raportului nr. 660201/2006 întocmit de D.A.I. din cadrul pârâtei A.N.A.F.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin raportul contestat s-a propus neacordarea stimulentelor pe perioada de 3 luni, atât lui cât şi unui alt inspector. S-a mai dispus recuperarea debitelor prescrise de la persoanele corespunzătoare. Reclamantul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea vreunei abateri, întrucât nu avea nici o obligaţie legată de urmărirea debitului datorat de persoana fizică autorizată P.D., această obligaţie având-o serviciul biroului colectare din cadrul A.F.P. Alba Iulia. Contribuabilului respectiv i s-a întocmit decizie de impunere, iar responsabilitatea întocmirii şi predării borderourilor pentru debitare reveneau inspectorilor şi referenţilor şi nu şefului serviciu.
Reclamantul a mai arătat că, oricum, debitul respectiv este prescris şi că nu solicită decât anularea prevederilor din Raportul de audit prin care se stabilesc în sarcina sa anumite sancţiuni.
Prin sentinţa nr. 14 din 09 februarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.A., împotriva pârâtei A.N.A.F., pentru anularea Raportului din 16 octombrie 2006 întocmit de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că urmare a constatării neregulilor, consilierul superior al pârâtei avea obligaţia de a propune luarea unor măsuri disciplinare împotriva reclamantului, astfel că acesta a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) lit. j) raportat la art. 42 şi art. 44 din Legea nr. 188/1999, propunând neacordarea stimulentelor pentru reclamant pe o perioadă de 3 luni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivare a arătat că în mod greşit Instanţa de Fond i-a respins acţiunea, întrucât potrivit fişei postului reclamantul nu avea atribuţii privind urmărirea debitelor, aceste atribuţii aparţinând unui compartiment distinct şi anume compartimentul de urmărire care nu se află în subordinea sa, astfel că în mod greşit s-a reţinut în culpa sa împrejurarea că borderoul nu a fost găsit şi că în mod nejustificat nu i-au fost acordate stimulente pentru o perioadă de 3 luni.
Analizând motivele de recurs, soluţia Instanţei de Fond, probele administrate în cauză precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din fişa postului reclamantului rezultă că acesta avea obligaţia de a verifica şi urmări activitatea profesională a lucrărilor din cadrul compartimentului său de serviciu.
Din constatările echipei de control a B.A.P.I. Alba Iulia a rezultat că în cazul contribuabilului P.D., nu s-a înregistrat în registrul rol impozitul pe venit in suma de 8.658.750 lei, sumă care a fost stabilită prin dispoziţia de impunere din data de 8 martie 1999 încheiată de inspectorul M.V. şi semnată pentru verificare de către şeful de serviciu C.A.
Responsabilitatea întocmirii borderoului de debite, nr. 921/1999 si transmiterea acestuia spre debitare, intra in atribuţiile de serviciu a M.V., iar şeful de birou C.A. era obligat sa verifice borderoul de debite întocmit în cadrul biroului şi să asigure urmărirea transmiterii lui mai departe în vederea prelucrării si arhivării.
Acordarea stimulentelor reprezintă numai o aptitudine de a beneficia de aceste sume pe care ordonatorul principal de credite le repartizează individual în raport de anumite criterii şi nu este un drept salarial stabil.
Neacordarea stimulentelor pe o perioadă de 3 luni nu s-a stabilit ca urmare că ar fi fost reţinută o abatere disciplinară şi nici nu a atras o sancţiune disciplinară a recurentului - reclamant în sensul dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
Totodată, recurentul nu a dovedit prejudiciul creat având ca efect rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv, nici în privinţa certitudinii existenţei sale şi nici în privinţa posibilităţii de evaluare a acestuia, păstrându-i-se drepturile salariale deţinute.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Instanţa de Fond a stabilit o corectă situaţie de fapt, interpretând judicios prevederile legale aplicabile în materie, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinţei nr. 14 din 09 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2007.
Părțile dosarului
(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)
- CIBAN AUREL - Recurent (Reclamant)
- AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - Intimat (Pârât)
Termenele dosarului
| Dată de ședință | Oră începere ședință | |
|---|---|---|
| 08.05.2007 | 9:00 |
|
| 19.06.2007 | 9:00 |
|
| ← ICCJ. Decizia nr. 3099/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3113/2007. ContenciosEI FISCAL. Refuz acordare... → |
|---|
