ICCJ. Decizia nr. 322/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 322/2007
Dosar nr. 6844/2/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2006, SC C. SA Slobozia a chemat în judecată A.R.R., solicitând, ca prin hotărâre judecătorească, să se suspende procedura de atribuire electronică pentru traseele Traseu 044 - Slobozia Căzăneşti - Cocora; Taseu 045 - Luciu - Ţăndărei; traseu 046 - Urziceni - Grindu; Traseu 047 - Platoneşti - Sudiţi - Slobozia, cuprinse în Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean pentru perioada 2005 - 2008, până la pronunţarea instanţei asupra legalităţii actului administrativ.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cele două condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: existenţa cazului bine justificat şi a pagubei existente.
Referitor la „cazuri bine justificate", reclamanta a arătat că au fost încălcate termenele procedurale prevăzute de lege şi rezultă şi încălcarea condiţiilor de fond prevăzute pentru suplimentarea cu noi trasee a programului de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean pentru perioada 2005 - 2008, după cum urmează:
- nu este respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 52 alin. (3) din Ordinul nr. 1987/2005;
- nu exista cerere din partea operatorului de transport rutier ce efectuează curse pe aceste trasee, SC C. SA;
- nu exista cerere din partea Consiliului Judeţean Ialomiţa;
- nu sunt incidente dispoziţiile cu privire la înfiinţarea unei instituţii de învăţământ;
- în cauză nu este înfiinţat un nou centru industrial;
- Consiliul Judeţean Ialomiţa nu are autoritatea de a înfiinţa noi trasee, aşa cum rezultă din interpretarea legii, cât şi din adresa nr. 3377 din 20 iunie 2006, emisă de această instituţie, la sesizarea reclamantei;
- traseul 045 Luciu - Ţăndărei încalcă prevederile hotărârii Consiliului Judeţean în ceea ce priveşte numărul de curse (2 curse în HCJ şi 3 în Program);
- nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la stabilirea unei legături cu o localitate care nu este prevăzută pe nici un traseu, spre exemplificare pe Traseul 046 Urziceni - Grindu, SC C. SA are, potrivit licenţei de traseu nr. LT 55472, cursa Bucureşti – Slobozia, cu trecere prin staţiile Grindu, respectiv Urziceni de la orele 12.24 –13.16 care se suprapun cu o cursă nou înfiinţată nr. 2. cu orele plecare Grindu 1230 - sosire Urziceni 13.15;
- pe traseul 045, Luciu - Ţăndărei - Slobozia, SC C. SA are licenţa de execuţie nr. LT 55458 cu un număr de 5 curse, în care sunt cuprinse şi localităţile Ţăndărei - Luciu, astfel că cursele se suprapun;
- pe traseul 044 Slobozia - Căzăneşti - Cocora, societatea reclamantă are calitatea de operator pe relaţia Slobozia - Urziceni - Bucureşti şi Slobozia - Andrăseşti - Borduşelu, existând curse care se suprapun;
- pe traseul 047 Platoneşti - Sudiţi - Slobozia, societatea reclamantă are licenţa de traseu nr. 55458, efectuând un număr de 7 curse, în care sunt cuprinse şi localităţile Sudiţi şi Slobozia.
Reclamanta a mai menţionat că, aşa cum rezultă din adresa nr. 17420 din 29 iunie 2006, emisă de A.R.R., suplimentarea traseelor pe care le contestă, sunt aprobate doar de Consiliul Judeţean Ialomiţa, fiind, astfel, încălcate dispoziţiile art. 52 din Ordinul nr. 1987/2004 (M. Of. nr. 109 bis/5.12.2005), referitoare la modificarea programelor de transport care nu poate fi dispusă decât de A.R.R.
Referitor la paguba iminentă, reclamanta a arătat că aceasta constă, pe de o parte, în imposibilitatea de a mai efectua curse, cu consecinţe deosebit de grave pentru societate, cât şi, pe de altă parte, în intersectarea curselor pe care le are cu cele noi, înfiinţate pe traseele pe care le contestă, situaţie care poate conduce la pierderi materiale majore.
Este de menţionat, arată reclamanta că, deşi a sesizat nelegalităţile comise anterior publicării modificărilor intervenite în programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean pentru perioada 2005 - 2008, A.R.R. având posibilitatea de a suspenda procedura de atribuire electronică până la soluţionarea sesizărilor sale, astfel evitându-se eventuale prejudicii şi în acelaşi timp procese judiciare născute din eroarea A.R.R., totuşi o astfel de măsură nu a fost luată, situaţie faţă de care iminenţa pagubei este dată de iminenţa ţinerii licitaţiei în data de 2 august 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1684 din 25 iulie 2006, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantă, reţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, SC C. SA Slobozia, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-reclamantă reiterează în totalitate motivele acţiunii sale.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică şi arătând că recursul a rămas şi fără obiect în urma atribuirii din 2 august 2006.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, precum şi faptul că actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
În consecinţă, suspendarea actului administrativ, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
Prin noua reglementare a contenciosului administrativ, respectiv art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În cauză, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, referitor la cazul bine justificat, recurenta-reclamantă susţine aspecte ce ţin exclusiv de soluţionarea pe fond a cauzei.
Cu privire la paguba iminentă invocată, Înalta Curte constată că definiţia legală a acestei sintagme este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia paguba iminentă reprezintă un „prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public".
Or în cauză, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu este suficientă invocarea unui prejudiciu, mai ales în situaţia în care reclamanta avea posibilitatea de a participa ulterior formulării cererii sale, conform Metodologiei de atribuire a traseelor cuprinse în programele de transport judeţean şi interjudeţean, la atribuirea publică din 2 august 2006.
De altfel, este de remarcat şi faptul că din înscrisurile depuse în recurs ca anexă la întâmpinarea formulată de A.R.R. rezultă fără putere de tăgadă că recurenta-reclamantă a şi câştigat unele trasee la atribuirea publică din 2 august 2006.
Prin urmare, Înalta Curte constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia sunt nefondate, va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 14 şi 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SA Slobozia împotriva sentinţei civile nr. 1684 din 25 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2007. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 326/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
