ICCJ. Decizia nr. 321/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 321/2007
Dosar nr. 3316/2/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 martie 2006, reclamanta G.M. a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a executării Hotărârii din 13 ianuarie 2006 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, prin Hotărârea din 13 ianuarie 2006, s-a dispus sancţionarea sa cu suspendarea dreptului de a exercita profesia pe o perioadă de 6 luni, hotărâre dată cu încălcarea vădită a prevederilor legale şi a celor profesionale, încălcându-i-se în mod ilegal şi abuziv dreptul de exercitare în mod liber şi neîngrădit a profesiei de expert contabil drept prevăzut de art. 45 din Constituţia României.
Reclamanta a mai arătat că a solicitat anularea respectivei hotărâri care a fost adoptată şi cu încălcarea art. 23 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi a Comisiei Superioare de Disciplină de pe lângă Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi, mai mult, încălcându-se şi art. 29 din acelaşi Regulament, referitoare la redactarea şi comunicarea acesteia.
Cu privire la îndeplinirea condiţiilor esenţiale de admisibilitate a cererii sale de suspendare a actului administrativ contestat, până la pronunţarea instanţei de fond, reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Paguba iminentă la care se referă art. 14 din Legea nr. 554/2004, decurge, în opinia reclamantei, din faptul că hotărârea contestată este executorie şi sunt evidente consecinţele pe care le poate produce prin lipsirea sa de veniturile pe care urma să le obţină din efectuarea unor lucrări de expertiză contabilă specifice profesiei, punându-se în pericol chiar subzistenţa familiei sale în perioada pentru care i s-a aplicat sancţiunea, câtă vreme activitatea de expert contabil este incompatibilă cu orice altă activitate salariată, iar alte venituri nu are.
La data de 19 mai 2006, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită suspendarea provizorie a executării Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 3 din 13 ianuarie 2006, modificată/refăcută prin Hotărârea nr. 8 din 4 aprilie 2006 a aceleiaşi comisii, pronunţată în acelaşi dosar nr. 8708/2005 privind litigiul I.T.A.N.C.A.R. - B.C.R.
A mai arătat reclamanta, că, după ce a depus plângere la organul ierarhic superior celui care a emis hotărârea (înregistrată sub nr. 3214 din 21 martie 2006) şi a formulat prezenta cerere de chemare în judecată (din 22 martie 2006), pârâta i-a comunicat atât hotărârea nr. 3 din 13 ianuarie 2006 (la data de 6 aprilie 2006), cât şi hotărârea nr. 8 din 4 aprilie 2006. Prin această din urmă hotărâre, arată reclamanta, nu s-a îndreptat o greşeală materială, cum susţine pârâta, ci s-au schimbat integral considerentele primei hotărâri, păstrându-se doar dispozitivul, soluţie ilegală prin care se îndreaptă de fapt o greşeală de judecată care priveşte fondul pricinii, cu scopul de a se da o aparenţă de legalitate emiterii deciziei de sancţionare.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, susţinând că motivele expuse de reclamantă nu răspund exigenţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1382 din 12 iunie 2006, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea provizorie a Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 3 din 13 ianuarie 2006, până la pronunţarea instanţei de fond, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinându-se, în esenţă, că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, şi anume, existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, dar fără a-şi structura motivele de recurs potrivit dispoziţiilor art. 3021 şi 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, pe de o parte, că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut faptul că Hotărârea nr. 3 din 13 ianuarie 2006, pe care a atacat-o reclamanta, a fost îndreptată prin Hotărârea nr. 8 din 4 aprilie 2006 şi nici faptul că aceasta a urmat şi calea administrativ-jurisdicţională, iar în şedinţa din 13 septembrie 2006 s-a hotărât retrimiterea dosarului, spre rejudecare, la Comisia Superioară de Disciplină.
Pe de altă parte, se susţine că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, precum şi faptul că actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
În consecinţă, suspendarea actului administrativ ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
Prin noua reglementare a contenciosului administrativ, respectiv art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În cauză, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării hotărârii nr. 3 din 13 ianuarie 2006, hotărâre contestată la Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Numai că la data de 19 mai 2006, G.M. şi-a precizat acţiunea, iar instanţa de fond nu a indicat cu claritate motivele pentru care a dispus în final suspendarea provizorie a Hotărârii nr. 3 din 13 ianuarie 2006, fără a se pronunţa cu privire la acţiunea precizată.
Mai mult, din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data pronunţării sentinţei (12 iunie 2006) era deja înregistrată acţiunea în anulare a Hotărârii nr. 3 din 13 ianuarie 2006, situaţie care are ca efect juridic inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru această fază fiind aplicabile alte dispoziţii ale Legii nr. 554/2004.
De altfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără, însă, a concretiza suficient îndeplinirea acestor cerinţe. În acest sens, Înalta Curte constată că nu s-au făcut dovezi referitoare la posibilităţile de subzistenţă a intimatei-reclamante şi a familiei sale.
Prin urmare, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt îndeplinite exigenţele Legii nr. 554/2004, referitoare la suspendarea executării actului administrativ în baza art. 14 din Legea nr. 554, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând pricina, va respinge acţiunea reclamantei G.M., pentru considerentele arătate în cele ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva sentinţei civile nr. 1382 din 12 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de G.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 319/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 322/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
