ICCJ. Decizia nr. 3138/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3138/2007
Dosar nr. 7477/2/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2918 din 14 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.N., cetăţean turc, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a solicitat anularea măsurii dispuse prin adresa nr. 49128/DD/IV din 26 iunie 2006 prin care a fost respinsă cererea sa pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România.
Instanţa de fond a apreciat că în mod corect pârâta a constatat neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 70 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, modificată prin Legea nr. 482/2004, în sensul că străinul prezintă pericol pentru ordinea publică şi siguranţa naţională.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C.N., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind în totală contradicţie cu probatoriul de la dosar.
Astfel, instanţa de fond şi-a însuşit motivarea pârâtei, bazată pe înscrisuri ce nu au fost niciodată comunicate, invocându-se caracterul lor secret, respectiv informaţiile transmise de Serviciul Român de Informaţii prin adresa nr. 063741 din 8 martie 2006 şi Raportul nr. 073546/TC din 13 iunie 2006 întocmit de Comisia constituită la nivelul Autorităţii pentru Străini.
Totodată, arată recurentul, deşi în nota-raport nr. 407611 din 1 februarie 2006 se reţine că nu este urmărit penal, instanţa interpretează în mod abuziv acest lucru şi consemnează în motivarea sentinţei că nu s-a dat o soluţie de neurmărire.
De asemenea, instanţa de fond a ignorat împrejurarea că viza de şedere a cetăţeanului străin a fost înnoită periodic, la zi, ocazie cu care au fost verificate condiţiile legale pentru acordarea acestor prelungiri, inclusiv aceea de a nu prezenta pericol pentru siguranţa naţională şi ordinea publică.
În esenţă, recurentul susţine că i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât nu i s-au adus la cunoştinţă motivele respingerii cererii sale de stabilire a domiciliului în România, iar instanţa de fond a reţinut în mod greşit, fără să existe probe în acest sens, că ar fi cercetat penal în prezent pentru o faptă de dare de mită şi o faptă de încălcare a regimului armelor şi muniţiilor.
În drept motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus rechizitoriul din 12 decembrie 2004 întocmit de Parchetul Naţional Anticorupţie şi s-au solicitat Autorităţii pentru Străini actele care au stat la baza deciziei de respingere a cererii formulate de C.N., de stabilire a domiciliului în România; prin adresa nr. 90872 din 19 iunie 2007 Autoritatea pentru Străini a făcut cunoscut refuzul său de comunicare a acestor acte, invocând caracterul lor de informaţii secrete de stat şi necesitatea prezentării autorizaţiei O.R.N.I.S.S., de către judecători, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 şi HG nr. 585/2002.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod nelegal instanţa de fond a validat un act administrativ nemotivat, emis de Autoritatea pentru Străini, ceea ce în teoria actului administrativ nu poate fi acceptat, motivarea fiind de esenţa acestuia. În speţă, pârâta–intimată, prin adresa nr. 49128/DD/IV din 26 iunie 2006 nu a comunicat reclamantului motivele respingerii cererii sale, invocând doar un articol de drept, art. 70 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, recurentul-reclamant fiind în imposibilitate de a-şi formula apărări concrete în acest sens. Mai mult, autoritatea pârâtă nu a prezentat nici în instanţă motivarea actului atacat.
Cu toate acestea, pornind de la conţinutul articolului menţionat, care se referă la obligaţia străinului de a nu prezenta pericol pentru siguranţa naţională şi ordinea publică, la dosar au fost depuse, de către recurent, probe din care rezultă că până în prezent acesta a beneficiat de prelungiri succesive ale vizei de şedere pe teritoriul României, ocazie cu care comportarea sa a fost practic reevaluată, iar din Rechizitoriul din 12 decembrie 2004 ( fila 20 dosar recurs) a rezultat că recurentul a fost scos de sub urmărire penală şi, respectiv, a beneficiat de neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi, respectiv pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.
Faţă de aceste probe şi, în lipsa oricăror indicii despre conţinutul informaţiilor transmise de Serviciul Român de Informaţii Autorităţii pentru Străini, referitor la cetăţeanul străin, Înalta Curte nu poate reţine ca fiind dovedită afirmaţia pârâtei privind pericolul prezentat de acesta, în orice proces civil funcţionând principiul potrivit căruia, „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească" (art. 1169 C. civ.).
Pentru considerentele menţionate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, modificându-se în totalitate sentinţa instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N. împotriva sentinţei civile nr. 2918 din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite acţiunea.
Anulează măsura dispusă prin adresa nr. 49128/DD/IV din 26 iunie 2006 şi obligă pârâta să aprobe stabilirea domiciliului reclamantului în România.
Obligă pârâta la 6,5 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3134/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3143/2007. Contencios → |
|---|
