ICCJ. Decizia nr. 3147/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3147/2007
Dosar nr. 1220/2/2007
Şedinţa publică din 20 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S., obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2006, actualizată cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului, la data plăţii efective.
În motivare, reclamantul a arătat că a lucrat ca funcţionar public în cadrul instituţiei pârâte în perioada 2006, iar Legea nr. 188/1999 art. 33 alin. (2), devenit art. 34 după republicarea legii, a prevăzut şi prevede că funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
A arătat reclamantul că printr-o serie de acte normative s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol, suspendările prevăzute de lege încetându-şi însă aplicabilitatea.
Prin sentinţa civilă nr. 822 din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, Instanţa dispunând obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite cu titlu de prime de vacanţă actualizate cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la plata efectivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa a reţinut, în esenţă, că suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea acestui drept, atâta vreme cât niciuna din prevederile legale nu i-a înlăturat existenţa, suspendarea succesivă având ca efect numai imposibilitatea realizării acestui drept, în intervalul de timp cât exerciţiul dreptului a fost suspendat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.N.P.D.A.S., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor legale, aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primei de vacanţă a fost suspendată prin Legile bugetului de stat, instituţia neputând încălca actele normative referitoare la suspendare.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Este necontestat că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcţionarilor publici ca, pe lângă indemnizaţia de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
De asemenea, este de necontestat că prin dispoziţii succesive acordarea primei de vacanţă a fost suspendată.
Înalta Curte constată că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui, cât timp nu există nici o dispoziţie legală prin care să fi fost înlăturată existenţa acestuia.
Astfel, dreptul la prima de concediu stabilit iniţial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (publicată în M. Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999), s-a menţinut prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (republicată în M. Of. nr. 251 din 22 martie 2004) precum şi prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007).
Aşadar, prin suspendarea acestui drept nu se poate considera că acesta nu exista în perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituţional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Mai mult, suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziţie legală nu i-a fost înlăturată existenţa, astfel încât reclamantul este îndrituit la plata sumelor solicitate.
Pentru considerentele arătate, se constată că Instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 822 din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3146/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3148/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
