ICCJ. Decizia nr. 3202/2007. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3202/2007
Dosar nr. 8274/2/2006
Şedinţa publică din 21 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 septembrie 2006, şi precizată la 25 octombrie 2006, reclamantul T.C. a chemat în judecată pe pârâta C.N.V.M. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordonanţei C.N.V.M. nr. 625 din 26 iulie 2006 prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu avertisment în calitate de administrator al S.I.F.O. SA, şi a Deciziei nr. 2243 din 24 august 2006 prin care s-a respins contestaţia reclamantului împotriva Ordonanţei C.N.V.M. nr. 625 din 26 iulie 2006.
În motivarea acţiunii s-a arătat că sancţiunea este nelegală, Ordonanţa C.N.V.M. fiind lovită de nulitate, întrucât în conţinutul său nu sunt evidenţiate faptele reţinute în sarcina reclamantului, fapte avute în vedere la aplicarea sancţiunii. A mai susţinut că în ordonanţă este menţionat doar faptul că în şedinţa Consiliului de administraţie din 25 aprilie 2006, nu a fost respectată legea, cu privire la cooptarea unui administrator şi în şedinţele din 16 mai 2006 şi respectiv 19 mai 2006 persoana cooptată în data de 25 aprilie 2006, L.M.D. a exercitat atribuţiile funcţiei de administrator fără să fi avut acest drept.
A mai arătat reclamantul că aspectul referitor la neîntrunirea legală a cvorumului la şedinţa din 25 aprilie 2007 poate fi cel mult imputat preşedintelui de şedinţă, care a continuat desfăşurarea şedinţei prin trecerea la votarea cooptării unui nou administrator.
Privitor la şedinţa C.A. din 16 mai 2006 arată reclamantul că nu a participat, şedinţa ţinându-se fără să fi fost legal convocată de către preşedinte sau vicepreşedinte, iar după luarea la cunoştinţă de hotărârile adoptate cu acest prilej, a formulat un punct de vedere comun cu domnul administrator B.G., înaintat pentru a fi menţionat în procesul - verbal de şedinţă, transmis şi publicat pe site-ul B.V.B., precum şi al C.N.V.M., în care au arătat toate aspectele prin care legea şi actul constitutiv au fost încălcate.
Referitor la şedinţa din 19 mai 2006, reclamantul a susţinut că rezultă din procesul - verbal de şedinţă consemnarea punctului său de vedere în sensul că domnul M.D.L., nu-şi poate exercita atribuţiile de administrator, fără avizul corespunzător al C.N.V.M.
A concluzionat reclamantul că faţă de opoziţia făcută la cooptarea cu încălcarea legii a lui M.D.L., în şedinţa din 25 aprilie 2006, cât şi ulterior cu privire la participarea sa la şedinţele C.A. al S.I.F.O. SA, fără avizul C.N.V.M., opoziţie clară prin maniera de vot (şedinţa din 25 aprilie 2006) şi prin punctul de vedere făcut public (şedinţa din 16 septembrie 2006), precum şi menţiunea expresă din procesul - verbal al şedinţei din 19 mai 2006, sancţiunea aplicată este vădit netemeinică.
Prin sentinţa civilă nr. 3398 din 6 decembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de T.C.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că susţinerile reclamantului nu sunt dovedite, din ordonanţa de sancţionare emisă de C.N.V.M., rezultând faptele pentru care s-a aplicat sancţiunea, fiind precizate atât situaţia de fapt, cât şi situaţia de drept.
A mai apreciat Instanţa de Fond că reclamantul a acceptat şi a considerat valabil votul lui D.M.L. pentru punctele aflate pe ordinea de zi a şedinţei din 19 mai 2006, chiar dacă ulterior a fost consemnat punctul său de vedere privitor la avizul C.N.V.M.
În continuare, Instanţa de Fond a reţinut că deşi reclamantul la şedinţa C.a. din 25 aprilie 2006 a votat împotriva introducerii pe ordinea de zi a cooptării unui administrator provizoriu, iar pentru şedinţa din 16 mai 2006 la care nu a fost convocat, şi-a prezentat punctul de vedere în sensul că, în mod nelegal a participat la şedinţă M.D.L., totuşi la şedinţa din 19 mai 2006, intervenţia sa cu privire la participarea nelegală a lui D.M.L. nu a fost tăcută la începutul şedinţei, rezumându-se doar la a trece această menţiune în procesul - verbal de şedinţă.
A concluzionat Instanţa de Fond că această atitudine, de a participa la votarea ordinii de zi a şedinţei, a anulat practic intenţia reclamantului de a veghea la respectarea legii şi a clauzelor actului constitutiv, mai ales că la începutul şedinţei s-a luat act de adresele din 3 mai 2006 şi din 18 mai 2006 care menţionau că modificarea componenţei C.A. şi/ sau a conducerii trebuie avizată de C.N.V.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs invocate recurentul - reclamant arată în esenţă următoarele:
1.În mod greşit Instanţa de Fond a respins excepţia nulităţii absolute a ordonanţei de sancţionare, apreciind că aceasta este motivată în fapt şi în drept.
2.Instanţa de Fond a apreciat eronat situaţia de fapt, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, motivând justeţea aplicării sancţiunii doar prin aceea că reclamantul a participat totuşi la şedinţa C.A. din 19 mai 2006, votând ordinea de zi, prezumându-se astfel că a considerat valabil şi votul exprimat de D.M.L.
Recursul este fondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
1. În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează nulitatea Ordonanţei de sancţionare nr. 625 din 26 iulie 2006 emisă de C.N.V.M. pentru nemotivarea ei, prin care recurentul a fost sancţionat cu avertisment, Înalta Curte constată că acesta este fondat, actul de sancţionare necuprinzând elementele de fapt şi de drept care formează fapta contravenţională reţinută în sarcina reclamantului.
Astfel, din conţinutul actului de sancţionare rezultă că organul constatator nu a făcut nici o menţiune referitoare la săvârşirea de către reclamant a unei fapte personale, de natură contravenţională, reţinând doar că Hotărârea C.A. din data de 25 aprilie 2006 nu a respectat dispoziţiile statutare în ceea ce priveşte numărul voturilor acordat pentru introducerea pe ordinea de zi a cooptării unui administrator provizoriu, iar participarea lui D.M.L. la şedinţele C.A. din 16 mai 2006, respectiv 19 mai 2006 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. d) coroborate cu dispoziţiile art. 228 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2004.
Aceste menţiuni reprezintă motivarea de fapt şi de drept a măsurii aplicării sancţiunii pentru reclamant, în calitatea sa de membru al C.A.
Pentru ca unei persoane fizice să-i fie antrenată răspunderea administrativ - contravenţională, chiar şi în condiţiile unor legi speciale cum sunt Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2004 şi Legea 297/2004 privind piaţa de capital, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile generale ale acestei răspunderi şi anume săvârşirea unei fapte de natură contravenţională, existenţa gradului de pericol social şi vinovăţia celui care o săvârşeşte.
Acestor elemente de fond ale existenţei răspunderii contravenţionale, trebuie să le corespundă şi modul în care actul sancţionator este întocmit, pentru a se da posibilitatea, în primul rând contravenientului să cunoască fapta personală care se impută, prin descrierea ei, precum şi temeiul de drept, iar în al doilea rând pentru a da posibilitatea Instanţei să exercite controlul judiciar asupra legalităţii măsurii sancţionatorii dispuse sub aspectul întrunirii condiţiilor generale menţionate, dar şi a celor specifice domeniului în care s-a aplicat sancţiunea.
Cum, în Ordonanţa C.N.V.M. nr. 625 din 26 iulie 2006 nu există nici un element în funcţie de care să se poată aprecia răspunderea pentru o faptă personală, gradul de pericol social sau vinovăţia reclamantului, neexistând deci nici un criteriu de individualizare a sancţiunii în funcţie de circumstanţele de cauză sau personale, Înalta Curte constată că sub acest aspect actul sancţionator este nelegal, iar vătămarea produsă recurentului - reclamant nu poate fi înlăturată decât prin anularea lui.
2. În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la greşita înţelegere a situaţiei de fapt, deşi cercetarea acestuia nu se mai impune faţă de constatarea temeiniciei primului, faţă de aspectul că acesta are relevanţă în analiza culpei reclamantului, iar Instanţa de Fond s-a pronunţat pe acest aspect, Înalta Curte procedează la analiza lui şi constată că este susţinut de probele administrate în cauză.
Astfel, din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamantul T.C. s-a împotrivit, în mod constant, încălcării Regulamentului C.N.V.M. şi ale legilor aplicabile în domeniu, manifestându-şi în mod expres opoziţia, iniţial faţă de cooptarea lui L.M.D. în C.A. (şedinţa din 25 aprilie2006) şi ulterior faţă de participarea acestuia la şedinţele Consiliului, fără avizarea C.N.V.M. (punct de vedere exprimat public după şedinţa de la 16 mai 2006 şi intervenţia din şedinţa de la 19 mai 2007). Tot din actele dosarului rezultă că recurentul şi-a îndeplinit atribuţiile pe care le avea în calitate de administrator al S.I.F.O. SA, depunând la C.N.V.M. documentaţia necesară avizării modificărilor aprobate de C.A., deşi votase împotriva cooptării noului administrator.
Situaţia reţinută de Instanţa de Fond, ca motivare a temeiniciei măsurii sancţionatorii aplicate, în sensul că la şedinţa din 19 mai 2006 recurentul a participat la şedinţă şi a votat în cele din urmă ordinea de zi, nu implică vinovăţia acestuia sau acordul la nelegalitate săvârşită. C.A. este un organ colegial şi, atâta vreme cât în şedinţa din 25 aprilie 2006 votase împotriva cooptării lui D.M.L. în C.A., dar cu majoritate de voturi acesta a fost ales, atitudine reluată şi în cazul şedinţei din 16 mai 2005, o opoziţie sine die, care ar fi blocat practic întreaga activitate decizională a consiliului, nu ar mai fi fost eficientă. Aceasta, în condiţiile în care, reclamantul oricum sesizase C.N.V.M. - ul asupra nelegalitătilor săvârşite, consecinţa fiind una favorabilă şi anume anularea hotărârilor luate în C.A. la şedinţele din 16 mai 2005 şi 19 mai 2006 la care a participat L.M.D., fără a avea acest drept.
Nu în ultimul rând netemeinicia sancţiunii aplicate constă şi aceea că C.N.V.M., din modul în care a înţeles să întocmească Ordonanţele de sancţionare a dorit, de fapt, aplicarea unei sancţiuni colective, sancţiune care nu putea fi aplicată decât societăţii S.I.F.O. SA, în calitate de persoană juridică, art. 27 alin. (1) lit. d) raportat la art. 288 alin. (3) prevăzând obligaţii care incumbă societăţii, şi nu vreunui membru al C.A. Chiar şi faptul că L.M.D. a primit aceeaşi sancţiune, cu aceeaşi motivare de fapt şi de drept precum a celei aplicate reclamantului, care s-a opus la săvârşirea nelegalitătilor, creează serioase dubii asupra temeiniciei măsurii dispuse în privinţa recurentului - reclamant T.C.
Pentru argumentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa atacată este nelegală şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi ale art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi, pe fond va admite acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.C., împotriva sentinţei civile nr. 3398 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea, anulează Ordonanţa C.N.V.M. nr. 625 din 26 iulie 2006 şi Decizia nr. 2243 din 24 august 2006 emisă de aceeaşi autoritate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3184/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3253/2007. Contencios → |
|---|
