ICCJ. Decizia nr. 3179/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3179/2007
Dosar nr. 7338/59/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2006 la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.L.Z. a chemat în judecată Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea Deciziei nr. 464/2002 din 26 octombrie 2006 şi obligarea autorităţii pârâte să-i acorde drepturile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 214/1999 modificată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este fiica defuncţilor P.C. şi P.M. şi prin căsătorie a dobândit numele de P.
A mai arătat că tatăl său a lucrat la regimentul 5 Vânători, Comisariatul Militar, cercul Premilitar, că în timpul războiului antihitlerist a luptat pe front fiind decorat pentru fapte deosebite însă în iulie 1952, în urma unui denunţ mincinos, a fost declarat duşman al statului fiind obligat să se pensioneze, după care a fost şi arestat.
Pentru aceste fapte atât tatălui cât şi fratelui său P.A. li s-a acordat calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă în baza OUG nr. 214/1999, cerere care reclamantei i-a fost respinsă fără nici o motivare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 24 din 6 februarie 2007 a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 214/1999 modificată, fiind irelevantă în soluţionarea cauzei împrejurarea că tatăl şi fratele acesteia au dobândit drepturi prevăzute de această ordonanţă, întrucât temeiurile de drept în baza cărora pârâta a emis decizii pe seama celor doi sunt prevăzute de art. 3 lit. a) şi f) din OUG nr. 214/1999 modificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta P.L.Z. invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.
Astfel, susţine reclamanta, din probele cauzei rezultă că, după arestarea tatălui său, familia sa, formată din mamă şi doi fii, între care şi reclamanta, a fost mutată din locuinţa proprie, într-o altă locuinţă, unde le-a fost stabilit domiciliul obligatoriu, începând cu data de 18 octombrie 1952.
A mai susţinut că tatăl său şi fratele său au dobândit calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă şi că instanţa, în mod greşit, a apreciat că, în cazul ei nu ar fi îndeplinite cerinţele art. 3 lit. c) din OUG nr. 214/1999.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recurentei şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, cerând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că tatălui şi fratelui recurentei-reclamante, Comisia de aplicare a OUG nr. 214/1999 le-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă prin deciziile nr. 1719 din 23 septembrie 2004 şi, respectiv, nr. 4431 din 11 decembrie 2003.
De asemenea, rezultă că familia recurentei-reclamante a avut iniţial domiciliul în municipiul Timişoara, iar în perioada 18 octombrie 1952-30 septembrie 1063 au avut domiciliul în str. T., schimbarea domiciliului producându-se la aproximativ o lună după ce fratele său a fost exmatriculat la 13 septembrie 1952, din Facultatea de chimie industrială pentru motivul că tatăl său fusese „arestat ca duşman al regimului" (fila 59 din dosarul de fond).
Din declaraţiile martorilor A.E.L. şi C.E.M.F. rezultă că, după arestarea tatălui recurentei-reclamante familia acestuia, din care făcea parte şi recurenta-reclamantă, a fost evacuată din casa proprietate personală, stabilindu-li-se domiciliul într-o locuinţă insalubră şi fără canalizare pe str. T. din municipiul Timişoara.
Având în vedere probele cauzei, precum şi contextul istoric şi politic în care s-au petrecut faptele, instanţa reţine că părăsirea propriei locuinţe de către familia recurentei-reclamante şi stabilirea domiciliului într-o locuinţă insalubră, inferioară din punct de vedere al confortului, s-au produs ca urmare a unei măsuri administrative din partea autorităţilor comuniste, astfel că cerinţele art. 3 lit. c) din OUG nr. 214/1999 sunt pe deplin îndeplinite în privinţa recurentei-reclamante.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, rejudecând cauza, va fi admisă acţiunea aşa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.L.Z. împotriva sentinţei civile nr. 24 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea.
Anulează Decizia din 26 octombrie 2006 emisă de pârâtă.
Constată calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a reclamantei şi obligă pârâta să emită o decizie în acest sens.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3178/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3180/2007. Contencios → |
|---|
