ICCJ. Decizia nr. 3178/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3178/2007
Dosar nr. 8540/54/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 mai 2005, reclamanta SC G.R.C.I. SRL Târgu Jiu a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Gorj, Serviciul Poliţiei ordine Publică, solicitând anularea deciziilor nr. 383870 din 11 aprilie 2005 şi nr. 377657 din 8 februarie 2005 şi obligarea acestora la eliberarea licenţei de funcţionare conform art. 20 din Legea nr. 333/2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la eliberarea şi reînnoirea licenţei de funcţionare cuprinse în secţiunea 1 a normelor metodologice, ci cele ale secţiunii a doua, care se referă la eliberarea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie autorizate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003.
Prin sentinţa nr. 329 din 1 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 656/A/2005, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată.
Prin Decizia nr. 806 din 9 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 13177/1/2005 (3199/2005) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de societate, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând aplicarea prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 713 din 6 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8540/54/2006 (1366/CAF/2006) a respins acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (9) din Legea nr. 333/2003 şi cele ale secţiunii a doua din HG nr. 1010/2004.
Pentru acordarea licenţei de funcţionare, conducătorul societăţii specializate trebuie să obţină avizul Inspectoratului de poliţie judeţean în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea.
Avizul acordat de inspectoratul judeţean de poliţie este avizul de principiu, aşa cum este definit acesta de art. 2 alin. (1) din HG nr. 1010/2004, chiar dacă cele două secţiuni reglementează tipuri diferite de societăţi specializate de pază şi protecţie.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) din normele metodologice, avizul de principiu se acordă în urma verificărilor asupra asociatului personalului de conducere, extinse şi asupra soţului/soţiei sau persoanei cu care colaborează asociatul asociaţiei şi personalul de conducere, sub aspectul cunoaşterii preocupărilor acestora, modului de comportare în societate şi antecedentelor penale.
Or în cauză, în urma verificărilor impuse de lege s-a reţinut că soţul asociatului unic al societăţii reclamante are antecedente penale, fiind respinsă în mod temeinic şi legal cererea reclamantei de eliberare a licenţei de funcţionare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta.
S-a invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta arată că reprezentantul societăţii avea avizul organelor de poliţie la data la care a intrat în vigoare Legea nr. 333/2003, aviz care niciodată nu a fost retras.
În condiţiile în care avizul era valabil, se consideră că nu se mai putea pune problema obţinerii a încă unui aviz în baza secţiunii I din HG nr. 1010/2004.
În alin. (10) din Legea nr. 333/2003 se arată care sunt condiţiile de obţinere a avizului în cazul în care el nu există.
Atâta timp cât avizul exista nu se mai putea pune în discuţie, aplicabilitatea alin. (10), ci a alin. (9) din art. 20.
Instanţa nu a motivat în nici un fel de ce nu a avut în vedere faptul că la data solicitării licenţei de funcţionare avizul exista.
Dacă legiuitorul ar fi considerat că avizele obţinute anterior îşi pierd valabilitatea ar fi menţionat expres.
Toate avizele obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003 ale comandanţilor de grupă, comandanţilor de detaşament, agenţilor de pază, ale directorului au rămas valabile, nemaifiind necesară o altă procedură de avizare conform secţiunii I din normele metodologice.
Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că după intrarea în vigoare a Legii nr. 333/2003, recurenta urma să respecte dispoziţiile art. 20 alin. (9) şi (10) ale legii, precum şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) Secţiunea a doua din HG nr. 1010/2004.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 20 alin. (9) din Legea nr. 333/2003, conducătorul societăţii specializate de pază şi protecţie trebuie să obţină avizul Inspectoratului de Poliţie Judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz, în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea respectivă.
Potrivit alin. (10) al aceluiaşi articol, unitatea de poliţie competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetăţenia română şi domiciliul în ţară, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.
Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea şi anularea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie, avizarea conducătorilor şi atestarea agenţilor de pază aprobate prin HG nr. 101/2004 este alcătuită la anexa 1 din Cap.1, secţiunea 1 şi secţiunea 2.
Capitolul 1 priveşte eliberarea şi reînnoirea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie.
Secţiunea 1 se referă la eliberarea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie, care solicită licenţa după data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003.
Secţiunea a 2-a are în vedere eliberarea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie autorizate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003.
Din economia actelor normative sus menţionate rezultă că şi societăţile care au fost autorizate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003 le revine obligaţia de a solicita eliberarea autorizaţiei de funcţionare.
În acest scop, asemenea societăţi trebuie să îndeplinească condiţiile impuse de art. 4, art. 5, art. 6 din secţiunea a 2-a.
În ipoteza în care nu se solicită eliberarea licenţei de funcţionare în conformitate cu noua lege, autorizaţiile eliberate în perioada 1996 – 2003, sunt nule de drept.
Art. 4 şi art. 5 din secţiunea a 2-a impune conducătorilor societăţilor autorizare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003, obţinerea avizului din partea organelor de poliţie.
Acest aviz este cel prevăzut la art. 20 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 333/2003.
Recurenta a interpretat în mod eronat textele legale analizate, susţinând că, întrucât societatea era înfiinţată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003 nu mai era necesară obţinerea altor avize pentru conducătorul societăţii.
Recurenta aduce ca argument ideea că aceste avize nu au fost cerute pentru angajaţi.
Legea nr. 333/2003 şi normele metodologice cuprinse în HG nr. 1010/2004 nu instituie obligaţia obţinerii avizelor pentru ceilalţi angajaţi ci numai pentru conducătorul societăţii, astfel încât argumentul recurentei nu poate fi reţinut.
Interpretarea corectă a textelor de lege aplicabile este aceea în sensul că şi unităţile autorizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003 sunt obligate să obţină eliberarea licenţei de funcţionare în cadrul actelor depuse fiind şi obţinerea unui nou aviz pentru conducătorul societăţii.
Cât timp pentru conducătorul societăţii este obligatorie eliberarea unui nou aviz, în condiţiile extinderii cercetării şi asupra soţului conform art. 2 alin. (1) lit. b) din norme, iar soţul acesteia are antecedente penale rezultă că în mod corect eliberarea avizului a fost respinsă.
Pe cale de consecinţă se va reţine ş i netemeinicia criticilor aduse sentinţei de fond.
Urmează ca în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de SC G.R.C.I. SRL Târgu Jiu împotriva sentinţei civile nr. 713 din 6 octombrie 2006 pronunţată în dosarul de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Gorj, Serviciul Poliţiei ordine Publică.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3177/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3179/2007. Contencios → |
|---|
