ICCJ. Decizia nr. 3211/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3211/2007
Dosar nr.260/46/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, ca drepturile recunoscute prin Hotărârea nr. 3404 bis din 15 decembrie 2006 să îi fie acordate cu începere de la 1 noiembrie 2002.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în perioada 11 iulie 1950-22 iulie 1953 a efectuat stagiul militar la muncă forţată pe şantierele D.G.S.M. Iniţial, a solicitat Casei Judeţene de Pensii Argeş recunoaşterea şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, sens în care a primit hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002 prin care s-a constatat că a efectuat muncă forţată într-un detaşament de muncă o perioadă de 379 zile pentru care i-au şi fost acordate drepturile prevăzute de legea sus arătată. Ulterior, la data de 23 octombrie 2006, a solicitat revizuirea cazului său pentru diferenţa de perioadă arătată iniţial în cererea din anul 2002 şi acordarea drepturilor legale cu începere de la data de 1 noiembrie 2002.
Reclamantul a mai arătat că hotărârea contestată este cea primită la această din urmă solicitare a sa, pentru că drepturile nu i-au fost acordate cu începere de la data de 1 noiembrie 2002, ci de la data de 1 noiembrie 2006.
În susţinerea cererii reclamantul a depus copii de pe hotărârile nr. 3404/2002 şi 3404 bis/2006, de pe livretul militar şi de pe „Dovada de prestare a muncii" eliberată de M.I.M.C. – Serviciul Muncii – Detaşamentul Izvor.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 35/F/C din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada solicitată, începând cu data de 1 noiembrie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Hotărârea nr. 3404 reclamantului i-a fost admisă cererea de acordare a indemnizaţiei formulată la data de 22 octombrie 2002 şi s-a constatat că perioadele 2 mai 1952 – 1 martie 1953, 8 mai 1953 – 13 iunie 1953, 13 iunie 1953 – 22 iulie 1953 se încadrează în prevederile art. 1 ale Legii nr. 309/2002 şi, totodată s-a stabilit că acestea se acordă începând cu data de 1 noiembrie 2002.
La data de 23 octombrie 2006 reclamantul a solicitat pârâtei acordarea indemnizaţiei pentru întreaga perioadă înscrisă în livretul militar şi nu doar pentru cea recunoscută prin Hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002. Reclamantul a mai arătat că în Hotărârea 3404/2002 a fost menţionat doar livretul militar ca document depus la cererea sa de acordare a indemnizaţiei, fără a se face vorbire despre „Dovada de prestare a muncii nr. 3277 din 22 iulie 1953" din care reiese unităţile la care a muncit. Reclamantul a solicitat recalcularea indemnizaţiei pentru perioada totală de 3 ani şi acordarea acesteia cu începere de la data de 1 noiembrie 2002.
Având în vedere această cerere, precum şi adresa C.N.P.D.A.S. sus arătată, pârâta a emis hotărârea nr. 3404 bis din 15 decembrie 2006 în care a constatat că reclamantul şi-a efectuat stagiul militar în perioada 1 iulie 1950-22 iulie 1953 la detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M. şi a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 cu începere de la data de 1 noiembrie 2006.
Instanţa a constatat că în mod greşit pârâta nu a dispus acordarea drepturilor reclamantului cu începere din data de 1 noiembrie 2002, având în vedere că reclamantul a solicitat pentru prima dată acordarea indemnizaţiei pentru perioada 1 iulie 1950 – 22 iulie 1953 prin cererea înregistrată la pârâtă în luna septembrie 2002. La această cerere reclamantul a anexat livretul militar şi Dovada nr. 3277 din 22 iulie 1953 sus menţionată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond nu a ţinut cont, la pronunţare, de dispoziţiile imperative ale art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 şi nu a avut în vedere faptul că Hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002 a rămas definitivă, ca urmare a necontestării în termen de 30 de zile de la comunicare.
Al doilea motiv de recurs, critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul că a acordat intimatului-reclamant indemnizaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada 1 noiembrie 2002 – 22 octombrie 2003, cu încălcarea termenului general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legicetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada sus menţionată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin HG nr. 1114/2002, şi cu livretul militar.
Prin hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002, s-a constatat că perioadele care se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 sunt: 2 mai 1952 – 1 martie 1953, 8 mai 1953 – 13 iunie 1953 şi 13 iunie 1953 – 22 iulie 1953.
După emiterea acestei hotărâri, C.N.P.A.S. a transmis o adresă pârâtei prin care se specifică că atunci când în livretul militar, în „Fişa de evidenţă", eliberată de U.M. 02405 Piteşti şi/sau în adeverinţa eliberată de Centrul militar judeţean este înscrisă menţiunea „detaşament de muncă", „diferite detaşamente de muncă", „Det. muncă", „Det. Mc", fără specificarea denumirii detaşamentului de muncă, se poate considera că solicitantul a efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M.
Faţă de această situaţie, reclamantul a solicitat recalcularea indemnizaţiei ce i se cuvine şi pentru perioada 11 iulie 1950 – 22 iulie 1953, pârâta fiind nevoită că reverifice situaţia reclamantului şi în consecinţă să emită Hotărârea nr. 3404 bis/2006, prin care îi recunoaşte drepturile reclamantului şi dispune ca acestea să fie acordate cu data de 1 noiembrie 2006.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat că reclamantul nu are nici o culpă pentru faptul că pârâta a apreciat într-un fel în anul 2002 şi în alt fel în anul 2006, unităţile care constituiau detaşamente de muncă.
Reclamantul este îndreptăţit să primească indemnizaţia cuvenită de la data legală, raportată la momentul formulării cererii sale iniţiale.
Câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detaşament special organizat în acest scop, nu există nici un temei pentru a-l excepta de la beneficiul drepturilor acordate prin lege.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală şi în mod corect a fost anulată în parte Hotărârea nr. 3404 bis/2006 în privinţa datei de acordare a drepturilor stabilite de Legea nr. 309/2002.
Criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate şi nu îşi găsesc suport legal, astfel că acestea nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Argeş împotriva sentinţei civile nr. 35/F/C din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3205/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3213/2007. Contencios → |
|---|
