ICCJ. Decizia nr. 3228/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3228/2007
Dosar nr.3490/35/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 3490/35/CA din 30 noiembrie 2006, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12591 din 27 octombrie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, împreună cu soţul său, în prezent decedat a fost obligată să se refugieze din motive etnice din localitatea Ciucea, Judeţul Cluj în localitatea Cisnădie, judeţul Sibiu, în perioada septembrie 1940 – martie 1945.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 62/CA din 4 aprilie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor. A anulat hotărârea nr. 12591 din 27 octombrie 2006 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri şi declaraţii ale martorilor că, în perioada septembrie 1940-20 octombrie 1944 a fost refugiată, din cauza persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen - pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor criticând-o în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susţinând în esenţă că, înscrisurile depuse de reclamantă la Comisia pentru aplicarea Legi nr. 189/2000 pentru stabilirea calităţii de beneficiar al prevederilor legii sunt contradictorii, că din fişa nr. 1563 emisă de Arhivele Naţionale Bucureşti rezultă că numitul C.I. nu este una şi aceeaşi persoană cu soţul reclamantei, în raport cu data şi locul naşterii acestuia, profesia şi locul refugiului, nefiind îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 189/2000, respectiv reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice suferite.
Recurenta învederează că, avea la termenul din 4 aprilie 2007, reclamanta a depus la dosarul de fond, copia fişei nr. 2929 din 23 decembrie 1940 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale care confirmă susţinerile reclamantei cu privire la localităţile şi perioada de refugiu a familiei sale.
Sentinţa este criticată şi sub aspectul imposibilităţii de a se pune în executare dispozitivul sentinţei, ca şi sub aspectul neprecizării de către instanţa de fond a datei de la care se acordă reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/1990.
Examinând sentinţa atacată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999 rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Potrivit fişei duplicat nr. 2929 din 23 decembrie 1940 întocmită de Subsecretariatul de stat al colonizării populaţiei evacuate, Secretariatul general al refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, comunicată reclamantei sub nr. C/23298 din 2 martie 2007, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, numita C.M. din Ciucea, judeţul Cluj, reclamantă-intimată în cauză a fost înregistrată ca refugiată începând cu data de 23 decembrie 1940, din Beiuş-Bihor, în judeţul Sibiu, aşa cum rezultă şi din fişa Ajutoare acordate, foaie de drum. Situaţia refugiului din motive etnice este dovedită şi cu declaraţia autentificată a martorilor P.I. şi C.E., care precizează că, „numitul C.I. a fost nevoit să se deplaseze iniţial în localitatea Beiuş, împreună cu alte persoane pentru că aici exista cel mai apropiat centru de refugiaţi".
Nejustificată este şi critica referitoare la imposibilitatea punerii în executare a dispozitivului sentinţei, întrucât în raport cu recunoaşterea statutului reclamantei de persoană refugiată, recurentei-pârâte îi revine sarcina de a emite o nouă decizie, iar pentru stabilirea perioadei refugiului va avea în vedere concluziile instanţei de fond din considerentele hotărârii care sunt decisive pentru înţelegerea dispozitivului şi fac corp comun cu acesta.
În ceea ce priveşte data de la care se acordă drepturile prevăzute de lege, Legea nr. 189/2000 privind aprobarea OG nr. 105/1999 prevede în art. 5 că, drepturile se acordă cu începere de la data de 1 a lunii următoare, celei în care a fost depusă cererea.
În consecinţă, recursul declarat de pârâtă fiind nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 62/CA din 4 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3213/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3230/2007. Contencios → |
|---|
