ICCJ. Decizia nr. 3213/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3213/2007
Dosar nr. 4936/39/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta SC M.C.P. SRL Botoşani în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, C.A.A.F.I.P.A.S.M., D.G.F.P. Botoşani a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 443 din 3 noiembrie 2006 emisă de pârâtă până la soluţionarea în fond a cauzei având ca obiect anularea acestei decizii.
În motivare, reclamanta arată că Decizia nr. 443 din 3 noiembrie 2006 pârâta a dispus suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 046 din 15 decembrie 2003, urmare a adresei nr. 37120 din 3 noiembrie 2006 a Direcţiei Antifraudă Fiscală din cadrul A.N.A.F., în urma unui control inopinat efectuat la punctul de lucru al societăţii.
Reclamanta mai arată că art. 185 alin. (52) Cod fiscal prevede suspendarea de drept a efectelor deciziei contestate, însă cum acest text nu limitează în timp momentul până la care efectele deciziei se suspendă şi cum pârâta nu a dat eficienţă acestui text legal se impune suspendarea pe cale judecătorească a deciziei atacate.
Prin sentinţa civilă nr. 9 din 29 ianuarie 2007 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC M.C.P. SRL Botoşani şi a dispus suspendarea efectelor Deciziei 443 din 3 noiembrie 2006 emisă de pârâtă până la soluţionarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Decizia nr. 443 emisă de pârâtă a avut drept consecinţă întreruperea activităţii reclamantei, fapt de natură a-i produce prejudicii însemnate, chiar ireparabile, în sensul disponibilizării angajaţilor, cu impactul social inerent, imposibilitatea onorării contractelor, în special a celor de credit bancar, precum şi a onorării obligaţiilor bugetare.
Instanţa reţinând că pârâta nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 185 alin. (52) Cod Fiscal, a apreciat că cererea reclamantei este justificată, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, impunându-se suspendarea efectelor deciziei atacate, până la soluţionarea în fond a contestaţiei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Botoşani criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta, în dezvoltarea motivelor de recurs arată că în mod corect s-a dispus suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, iar în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cererea de suspendare a deciziei nr. 443/2006 până la soluţionarea în fond a cauzei apare ca lipsită de interes.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (51) şi (52) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată, „Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal îşi produce efecte de la data comunicării, iar
În situaţia în care antrepozitarul autorizat contestă Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, efectul deciziei se suspendă".
Prin urmare, potrivit textului de lege sus citat, contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal atrage de drept suspendarea acestei decizii.
Textul menţionat reglementează o situaţie, care face ca norma dispusă să fie de strictă interpretare şi aplicare.
Nu se poate reţine susţinerea primei instanţe, potrivit căreia cererea reclamantei este întemeiată întrucât pârâta nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 185 alin.(51) şi (52) ) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată.
În cauză, Legea nr. 554/2004 reprezintă legea generală, legea cadru, Codul fiscal fiind legea specială, derogatorie, care se aplică cu prioritate, normele acestui act normativ completându-se cu cele generale în materia contenciosului administrativ, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere că, potrivit normei fiscale speciale, de strictă aplicare, suspendarea deciziei contestate operează de drept, soluţia primei instanţe, de admitere a cererii de suspendare, în temeiul unui alt text legal şi în baza unor susţineri nedovedite, este neîntemeiată şi nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi cu cele ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea formulată de reclamanta SC M.C.P. SRL Botoşani va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, C.A.A.F.I.P.A.S.M., Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 9 din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând cauza respinge acţiunea reclamantei SC M.C.P. SRL Botoşani, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3228/2007. Contencios → |
|---|
