ICCJ. Decizia nr. 335/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 335/2007
Dosar nr. 14334/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4607 din 29 septembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat în nume propriu împotriva sentinţei nr. 133 din 6 aprilie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi pe fond, a respins acţiunea reclamantei SC A. SA Suceava, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, s-a reţinut, în esenţă, că referatul nr. 50300 din 23 noiembrie 2001, atacat de reclamantă, este un act intern care, în conformitate cu Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1950/2001 se află la baza întocmirii Notei de compensare a impozitelor, taxelor şi altor venituri bugetare, fiind, deci, un act premergător actului final, un act preparator care nu poate fi verificat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, decât în măsura în care s-ar fi atacat şi actul administrativ fiscal prin care s-a finalizat compensarea datoriilor.
S-a mai reţinut că în cauză nota de compensare se bazează pe referatul nr. 50300/2001 şi reprezintă actul administrativ de autoritate, act final al procedurii de stabilire a compensării de către organele fiscale şi cum societatea reclamantă nu a contestat acel act administrativ, acţiunea privind anularea unui act premergător, se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, în urma admiterii recursului declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava.
Totodată, avându-se în vedere soluţia adoptată, s-a reţinut că nu se poate verifica fondul litigiului, astfel încât restul motivelor de recurs nu se mai analizează.
Împotriva acestei decizii a formulat revizuire, reclamanta SC A. SA Suceava, susţinând, pe de o parte, că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu au fost cerute, s-a dat mai mult decât s-a cerut şi nu s-a pronunţat pe obiectul acţiunii.
Pe de altă parte, se susţine că soluţia atacată este potrivnică altor soluţii rămase irevocabile pronunţare chiar de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în anulare şi recursuri ordinare.
Mai susţine revizuenta că motivarea instanţei de recurs depăşeşte motivele recursului, atât timp cât pretinsa notă de compensare nu a fost comunicată societăţii comerciale şi, mai mult, nota respectivă era lovită de nulitate absolută, întrucât avea la bază un proces-verbal nul de drept, întocmit de un organ necompetent.
Totodată, arată revizuenta, instanţa de recurs nu a avut în vedere că recursul a fost declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, în numele Ministerului Finanţelor Publice care şi-a însuşit recursul, deşi acesta era parte în proces.
La dosarul cauzei, mai arată revizuenta, au fost depuse mai multe hotărâri irevocabile care priveau aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aveau aceeaşi cauză, inclusiv Decizia nr. 37 din 11 ianuarie 2005, dată în recursul în anulare formulat de Procurorul general.
Examinând Decizia atacată, prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, conform dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile strict şi limitativ prevăzute de pct. 1-9 ale aceluiaşi articol.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 2, calea de retractare a revizuirii poate fi admisă dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În cauză, contrar celor susţinute de revizuentă, instanţa a avut în vedere atât obiectul acţiunii, cât şi motivele recursului, primul dintre aceste motive referindu-se tocmai la greşita stabilire a naturii juridice a actului atacat şi consecinţele acesteia.
De altfel, este de reţinut şi faptul că în cauză s-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Faptul că în dispozitivul deciziei atacate s-a menţionat că recursul a fost declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava în nume propriu, este în concordanţă cu atestările din dosarul de recurs, precum şi cu susţinerile părţilor în cadrul dezbaterilor privind această problemă şi reprezintă chiar soluţia dată acestei chestiuni.
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi invocat de revizuentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că într-adevăr, poate fi cerută revizuirea şi dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Numai că în cauză, prin sentinţa nr. 1808 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost declinată competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Suceava care, prin sentinţa nr. 246 din 19 noiembrie 2003, a anulat referatul atacat, această sentinţă fiind, însă, casată în totalitate prin Decizia nr. 7479 din 12 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (dosar nr. 340/2004), contrar celor susţinute de revizuentă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7.
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge revizuirea formulată de SC A. SA Suceava, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SA Suceava împotriva deciziei nr. 4607 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 333/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 348/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
