ICCJ. Decizia nr. 3241/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3241/2007
Dosar nr. 44709/3/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 556 din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul B.F.I., aflat în Penitenciarul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul a contestat hotărârea nr. 159/2005 emisă de pârât, susţinând că este discriminat, întrucât nu este transferat la Penitenciarul Rahova, arătând că în situaţia sa sunt încălcate drepturile omului în ceea ce priveşte unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate. Hotărârea nr. 159/2005 emisă de autoritatea pârâtă s-a constatat a fi legală, în raport cu dispoziţiile OUG nr. 56/2003, aprobată prin Legea nr. 403/2003, întrucât competenţa privind soluţionarea cazurilor de discriminare la care sunt supuse persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate aparţine judecătoriei în a cărei rază se află penitenciarul iar momentul înregistrării petiţiei la autoritatea pârâtă, reclamantul se afla încarcerat la Penitenciarul Jilava Bucureşti, instanţa de fond stabilind aşadar că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 2 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul B.F.I.
În cuprinsul recursului succint redactat recurentul şi-a manifestat nemulţumirea faţă de împrejurarea că instanţa de fond a apreciat că faptele sesizate de el nu se încadrează în prevederile OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea formelor de discriminare, nefiind astfel îndeplinite nici cerinţele Legii nr. 554/2004.
Iniţial, prin chiar cererea de recurs recurentul a invocat neconstituţionalitatea legii de funcţionare a C.N.C.D., excepţie la susţinerea căreia a renunţat însă în mod expres la termenul de soluţionare a recursului.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, verificând actele dosarului în raport de probele administrate, de prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304 C. proc. civ., dar şi de criticile recurentului, constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că urmează a fi menţinută, în considerarea celor în continuare arătate.
Recurentul-reclamant, deţinut în penitenciarul Jilava a susţinut că este discriminat întrucât nu i se aprobă transferul în penitenciarul Rahova, astfel că s-a adresat C.N.C.D., care prin Hotărârea nr. 159 din 11 mai 2005 a clasat dosarul, reţinând că faptele prezentate nu sunt de competenţa sa. S-a menţionat expres în cuprinsul acestei hotărâri că sunt de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, cazurile de discriminare la care sunt supuse persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, cum este şi cazul recurentului, conform OUG nr. 56 din 25 iunie 2003, adoptată prin Legea nr. 403/2003.
Potrivit art. 1-3 din OUG nr. 56/2003, privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în timpul executării acestor pedepse, este interzisă orice formă de discriminare, exercitarea drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor nu poate fi îngrădită decât în condiţiile ordonanţei şi ale Codului de procedură penală, iar împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor, luate de administraţia penitenciarului, se poate face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.
Aşadar, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de autoritatea pârâtă este justă, conformă cu prevederile legale incidente, astfel că nu se poate reţine existenţa vreunei vătămări produse recurentului-reclamant, prin actul administrativ atacat, în sensul Legii nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât s-a şi indicat prin hotărârea contestată procedura ce trebuie urmată pentru eventuala rezolvare pe cale judecătorească a solicitărilor recurentului-reclamant.
Reţinând aşadar că cele sesizate autorităţii pârâte exced în mod legal competenţelor sale, că hotărârea pronunţată a fost legală şi corect menţinută şi de instanţa de fond, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă ca nefondat recursul de faţă, în cauză neexistând nici temeiuri de casare de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.F.I. împotriva sentinţei civile nr. 556 din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Onorariu apărător oficiu în sumă de 150 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3233/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3243/2007. Contencios → |
|---|
