ICCJ. Decizia nr. 3245/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3245/2007
Dosar nr. 8000/111/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată iniţial la Tribunalul Bihor şi apoi, urmare declinării competenţei materiale a acestei instanţe, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC M. SRL Oradea a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Bihor anularea deciziilor nr. 428 din 23 noiembrie 2006 şi nr. 363 din 4 octombrie 2006, ambele emise de pârâtă, precum şi suspendarea executării deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii privind deciziile susmenţionate.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 23 martie 2007 a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006 formulată de reclamanta SC M. SRL Oradea, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Bihor şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006 emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. În motivarea soluţiei s-a reţinut că, prin executarea deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006 de către pârâtă s-ar crea acesteia o pagubă iminentă şi s-ar perturba activitatea societăţii reclamante, care ar fi lipsită de o importantă sumă de bani şi în imposibilitate de a executa contractele comerciale pe care le are în derulare.
Excepţia de inadmisibilitate a cererii invocată de pârâtă pentru neplata cauţiunii, a fost respinsă ca neîntemeiată, în considerarea faptului că, cererea de suspendare a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 15 din lege, iar nu în temeiul art. 14 din lege, situaţie în care dispoziţiile art. 185 C. proCod Fiscal nu sunt aplicabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta D.G.F.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, prin art. 185 pct. 2 C. proCod Fiscal s-a instituit obligativitatea depunerii unei cauţiuni în cazul în care se solicită suspendarea unui act administrativ, obligaţie valabilă indiferent de temeiul legal al cererii de suspendare, respectiv art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat.
Legea nr. 554/2004 prevede în art. 14 că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond. În temeiul art. 15 din aceeaşi lege, reclamanta SC M. SRL Oradea a solicitat instanţei de fond, prin acţiunea pentru anularea actelor administrative atacate, suspendarea executării deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006.
Se reţine că, reclamanta nu a dovedit în faţa instanţei de fond, existenţa unui caz bine justificat şi nici pericolul producerii unei pagube iminente.
Cererea pentru suspendarea executării deciziei emise de pârâtă a fost formulată în termeni generali, cu referire la cuantumul mare al obligaţiei de plată, la perturbarea bunului mers al activităţii şi împiedicării derulării contractelor încheiate.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 ca regulă, actul administrativ este executoriu, iar măsura suspendării reprezintă o excepţie automat subordonată îndeplinirii condiţiilor cerute prin art. 14 din acest act normativ, chiar dacă măsura este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.
Art. 185 pct. 2 C. proCod Fiscal, fără a aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004, prevede posibilitatea suspendării executării de către instanţă, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, dispoziţie aplicabilă indiferent de temeiul de drept al cererii de suspendare, respectiv art. 14 sau art. 15 al Legii nr. 554/2004, instanţa de fond înlăturând nejustificat obligaţia de plată a cauţiunii.
Mai mult decât atât, deşi în recurs, prin Încheierea din 29 mai 2007 s-a stabilit în sarcina intimatei, plata cauţiunii de 42.525 lei reprezentând 5% din suma contestată, datorată pentru judecarea cauzei în primă instanţă, intimata nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica în tot încheierea atacată, respingând în fond cererea de suspendare a executării deciziei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor împotriva Încheierii din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot încheierea atacată şi în fond, respinge cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3244/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3249/2007. Contencios → |
|---|
