ICCJ. Decizia nr. 3249/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3249/2007
Dosar nr. 29640/2/200.
Şedinţa de la 26 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea depusă la data de 30 august 2005 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta V.B., în calitate de director executiv al A.N.S.V.S.A.-D.S.V.S.A. Ilfov a chemat în judecată pe pârâta A.N.S.V.S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 25207 din 1 iulie 2005 privind suspendarea sa din funcţia publică deţinută anterior, precum şi obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale din perioada în care a fost suspendată.
Reclamanta a arătat că Ordinul nr. 25207 din 1 iulie 2005 şi răspunsul la contestaţia formulată sunt nelegale şi netemeinice întrucât Ordinul atacat a fost emis în perioada când era deja suspendată din funcţie prin Ordinul anterior al Preşedintelui A.N.S.V.S.A., nr. 25110 din 12 aprilie 2005, ordin care a fost contestat şi anulat prin sentinţa civilă nr. 1156 din 15 iunie 2005 rămasă definitivă prin nerecurare, fiind drept urmare repusă în funcţie.
În susţinerea temeiniciei şi a legalităţii ordinului emis, pârâta prin întâmpinare, a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 188/1999, art. 74 alin. (1) şi (2) precizând că la data de 10 mai 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus prin rezoluţie începerea urmăririi penale împotriva reclamantei pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 248 C. pen. şi respectiv art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), infracţiuni enumerate în art. 50 lit. h) din Legea nr. 188/1999 astfel că suspendarea funcţionarului public era obligatorie. S-a mai precizat că reclamanta a fost reţinută timp de 24 ore în baza Ordonanţei de reţinere emisă de IPJ Ilfov, iar la 11 mai 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.
Prin sentinţa civilă nr. 2785 din 07 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei B.V., a dispus anularea Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 25207 din 1 iulie 2005 şi suspendarea începând cu 1 iulie 2005 din funcţie a reclamantei şi a obligat pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti la repunerea reclamantei în funcţia anterior deţinută (director executiv la D.S.V.S.A. Ilfov) ca şi la plata drepturilor salariale aferente funcţiei deţinute pe perioada suspendării, respectiv de la 12 aprilie 2005 şi până la data repunerii în funcţia deţinută.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, susţinerile pârâtei sunt nefondate, că suspendarea din funcţie a reclamantei este nelegală întrucât ordinul atacat, la momentul emiterii sale, nu se fundamenta pe existenţa vreunei ordonanţe a procurorului, de natură a susţine incidenţa prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, invocată ca temei al măsurii dispuse.
S-a mai apreciat de aceeaşi instanţă că deşi precedentul ordin, cu nr. 25110 din 12 aprilie 2005 a fost anulat, pârâta nu a respectat dispoziţiile hotărârii judecătoreşti nr. 1156 din 15 iunie 2005 şi ale Legii nr. 188/1999 privind reintegrarea în funcţie, procedând abuziv la o nouă suspendare, deşi nu exista ca temei vreo ordonanţă penală în sensul art. 235 C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut, excesul de putere al A.N.S.V.S.A., astfel cum este definit de Legea nr. 554/2004 având drept consecinţă vătămarea reclamantei în dreptul său fundamental la muncă, ceea ce atrage despăgubirea sa prin achitarea drepturilor salariale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti, criticând-o pentru greşita aplicare şi interpretare a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-pârâtă a menţionat că astfel cum rezultă din actele dosarului, prin adresa nr. 28.643 din 17 mai 2005 şi respectiv adresa nr. 328371 din 19 aprilie 2006, emise de I.P.J.Ilfov, la 10 mai 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus prin rezoluţie începerea urmăririi penale împotriva reclamantei B.V. pentru infracţiuni de tipul celor enumerate în art. 50 din Legea nr. 188/1999 (abuz în serviciu, fals intelectual), în aceeaşi zi a fost reţinută timp de 24 de ore, iar la data de 11 mai 2005 s-a dispus şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceeaşi persoană.
Recurenta a precizat că Preşedintele A.N.S.V.S.A. a emis la data de 01 iulie 2005 Ordinul nr.25207, de suspendare a reclamantei din funcţia publică deţinută, ca o consecinţă a punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva acesteia, întemeiat pe dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care conducătorul unităţii sau instituţiei publice are obligaţia şi nu opţiunea de a suspenda din funcţie pe funcţionarul public în cauză, astfel că susţinerile instanţei de fond vizând nelegalitatea ordinului emis, nu sunt întemeiate.
În fine, recurenta a mai arătat că în cauză, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat nu se fundamenta, la momentul emiterii lui, pe existenţa vreunei ordonanţe de natură a atrage aplicarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, la dosar existând o adresă, nr. 1074074 din 12 octombrie 2006 emisă de M.A.I.-D.G.P.M.B. din care rezultă că în dosarul penal nr. 1540/p/2005 s-a început urmărirea penală împotriva lui B.V. şi a altor persoane, încă din data de 7 aprilie 2005, dosarul fiind şi în prezent în lucru la Poliţia Sectorului 3, Secţia Cercetări Penale.
Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, la care a făcut referire instanţa de fond, cu nr. 6579/P/2005, a fost infirmată, după cum a învederat recurenta încă din faza soluţionării fondului, prin Ordonanţa nr. 1473/VIII-1/2006 din 6 noiembrie 2006.
Toate actele de urmărire penală şi adresele la care s-a făcut referire în motivele de recurs, au fost ataşate în copie şi depuse şi în faţa instanţei de recurs.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii legale şi temeinice a instanţei de fond, arătând în esenţă că în cazul său nu a fost respectată prezumţia de nevinovăţie, şi precizând că în opinia sa, infirmarea ulterioară a ordonanţei Parchetului Buftea, de scoatere de sub urmărire penală nu ar trebui să aibă nici un efect asupra soluţiei, câtă vreme, la data emiterii ordinului de suspendare atacat, acesta nu întrunea condiţiile legale cerute pentru a fi emis.
Întrucât din actele dosarului şi din susţinerile părţilor a rezultat că reclamanta-intimată este cercetată în mai multe dosare penale, diferit numerotată, în care s-au pronunţat deja variate soluţii, Înalta Curte, în faza de recurs, în temeiul art. 305 cu referire la art. 3041 C. proc. civ. a solicitat date şi informaţii referitoare la stadiul soluţionării cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. 3451/P/2005, la ordonanţa din 11 mai 2005 de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva reclamantei şi la caracterul definitiv sau nu al acestei măsuri.
Examinând întregul materialul probator administrat în cauză, în raport de prevederile legale aplicabile şi faţă de criticile recurentei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul de faţă este fondat şi urmare a admiterii lui se impune modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în fond, ca neîntemeiate, a acţiunii formulate de reclamanta B.V., în considerarea celor în continuare prezentate.
Ordinul nr. 25207 din data de 01 iulie 2005, contestat în prezenta cauză, a fost emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A. în temeiul Legii nr. 188/1999, dispunându-se suspendarea din funcţia publică de conducere a reclamantei-intimate, ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva acesteia în dosarul penal nr. 1490/2005, împrejurare atestată de adresa I.P.J. Ilfov nr. 28643 din 17 mai 2005, la care se şi face referire în preambulul ordinului.
Din cuprinsul acestei din urmă adrese, aflată în dosarul de fond, la fila 26, rezultă neechivoc că I.P.J. Ilfov, la solicitarea expresă a A.N.S.V.S.A., privind stadiul cercetărilor penale efectuate faţă de doamna B.V., a comunicat că faţă de aceasta şi alte persoane, la data de 10 mai 2005 s-a început urmărirea penală pentru fapte prevăzute de art. 248 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar la data de 11 mai 2005, faţă de B.V. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, fiind făcută şi propunerea de arestare preventivă.
Relaţiile şi actele depuse în faza soluţionării recursului, la cererea Înaltei Curţi şi în mod special Încheierea nr. 34 din data de 21 mai 2005 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin respingerea recursului, atestă că la data de 11 mai 2005 s-a dispus în adevăr punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatei B.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 teza 1 C. pen. şi instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în dosarul nr. 3451/P/2005.
Prin încheierea respectivă a fost respinsă numai propunerea privind arestarea preventivă a inculpatei B.V.
În fine, în ceea ce priveşte numerele diferite de dosare penale în care se atestă că s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, indicate în adresele de relaţii primite, Înalta Curte reţine din cuprinsul corespondenţei aflate la fila 56 dosar recurs (Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, nr. 645/VIII-1/2007) că dosarul privind pe B.V. şi alţii a fost trimis şi apoi restituit la data de 2 septembrie 2005 de la Direcţia Naţională Anticorupţie, în prezent în dosarul nou format, cu nr. 6579/P/2005, ce se află în lucru la I.P.J. Ilfov fiind dispusă efectuarea unei noi expertize financiar contabile.
Aşadar, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte, întrucât actele dosarului atestă că la data emiterii ordinului contestat, respectiv la 1 iulie 2005, exista fundamentul legal cerut de textul invocat, pentru a se putea dispune suspendarea din funcţia publică, respectiv ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, dispusă la o dată anterioară, respectiv la 11 mai 2005, măsură ce a rămas definitivă în sensul că numai propunerea de arestare preventivă a fost respinsă de instanţa de judecată.
În aceste condiţii rezultă că în adevăr, instanţa de fond a dat o greşită interpretare prevederilor legale incidente, respectiv art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 50 lit. h), conducătorul instituţiei publice va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine, legea instituind o obligaţie şi nu o facultate în sarcina conducătorului unităţii în acest sens.
Verificând legalitatea ordinului atacat în raport de îndeplinirea condiţiilor impuse de lege la momentul emiterii lui, Înalta Curte, contrar celor reţinute de instanţa de fond, apreciază că acesta a fost emis cu deplina respectare a prevederilor legale pe care s-a fundamentat.
De altfel nici evenimentele ulterior intervenite nu sunt de natură a infirma legalitatea măsurii dispuse, impusă de lege în situaţia concretă a reclamantei-intimată, aflată şi în prezent în cercetări penale, după cum s-a arătat şi faţă de care numai măsura de arestare preventivă a fost respinsă, măsura anterior dispusă, la 11 mai 2005, de punere în mişcare a acţiunii penale, rămânând definitivă (fila 56 dosar recurs).
În plus, scoaterea de sub urmărire penală la care face referire instanţa de fond şi care a survenit oricum ulterior emiterii ordinului contestat, la 18 septembrie 2006, nu putea atrage încetarea suspendării din funcţie a funcţionarului public, câtă vreme la 6 noiembrie 2006 aceasta a şi fost infirmată.
Concluzionând, Înalta Curte reţine temeinicia criticilor recurentei şi apreciază totodată legalitatea ordinului contestat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. urmează să admită recursul de faţă şi pentru toate cele mai sus arătate să modifice sentinţa atacată respingând în fond, ca neînemeiată, acţiunea reclamantei în anularea Ordinului nr.25207 din 1 iulie 2005 privind suspendarea sa din funcţia publică deţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei nr. 2785 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei B.V., ca neîntemeiată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3251/2007. Contencios → |
|---|
