ICCJ. Decizia nr. 3243/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3243/2007
Dosar nr. 6811/42/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 254 din 14 decembrie 2006, a admis cererea formulată de reclamanta SC K.E.W. SRL Târgovişte, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 299 din 8 august 2006, emisă de pârâta D.G.F.P. Dâmboviţa, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 5920/2006.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a solicitat pe calea contenciosului administrativ şi Codului de procedură fiscală anularea deciziei de impunere a cărei suspendare s-a solicitat, acţiunea formând obiectul dosarului nr. 5920/42/2006.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, o dată cu acţiunea în anulare, sau separat, pe parcursul soluţionării cauzei, reclamantul poate solicita şi suspendarea executării actului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
În cauză este necesară luarea acestei măsuri raportat la suma contestată de peste 500.000 RON, întrucât punerea în executare a actului atacat ar bloca activitatea societăţii.
S-a mai avut în vedere şi faptul că reclamanta contestă calculul sumei, iar o eventuală întoarcere a executării ar avea consecinţe negative pentru oricare dintre părţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta D.G.F.P. Dâmboviţa, solicitând desfiinţarea ei, iar pe fond, respingerea cererii reclamantei ca fiind nefondată.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 185 C. proCod Fiscal, care condiţionează suspendarea executării de depunerea unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, în speţă nefiind îndeplinite nici cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului şi hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 185 C. proCod Fiscal, cu modificările sale ulterioare, introducerea contestaţiei pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, dar dispoziţiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării lui, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Instanţa competentă poate dispune suspendarea numai dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2000 lei.
În raport cu aceste dispoziţii legale, măsura luată de prima instanţă de a reveni asupra dispoziţiei privind plata cauţiunii de 5% din valoarea dedusă judecăţii, stabilită prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2006, nu este justificată.
Întrucât neîndeplinirea obligaţiei referitoare la depunerea cauţiunii nu este datorată culpei reclamantei, Înalta Curte a stabilit cuantumul cauţiunii datorată pentru judecarea cauzei în primă instanţă la suma de 60.034 RON, reprezentând 5% din suma contestată, obligaţia de plată a acesteia până la termenul din 26 iunie 2007 fiindu-i comunicată reclamantei.
Pentru termenul de judecată astfel stabilit, reclamanta a precizat, în scris, că menţinerea măsurii suspendării nu mai prezintă interes, întrucât a început executarea creanţei fiscale, astfel că plata cauţiunii nu se mai justifică.
În aceste condiţii, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, modificând hotărârea atacată în sensul respingerii cererii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 254 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei SC K.E.W. SRL Târgovişte.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3241/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3244/2007. Contencios → |
|---|
