ICCJ. Decizia nr. 3257/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3257/2007
Dosar nr. 6765/2/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 iulie 2006, reclamanta SC O.T.V. SRL Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 367 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtul C.N.A. şi exonerarea sa de plata amenzii în sumă de 25.000 lei.
In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că Decizia contestată a fost emisă de pârât cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, deoarece postul de televiziune nu poate fi sancţionat, nefiind radiodifuzor şi persoană juridică, iar amenda a fost aplicată fără ca anterior să se emită o somaţie publică de intrare în legalitate.
Reclamanta a susţinut că pârâtul a constatat greşit săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 27 alin. (4), art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi art. 150, art. 158 şi art. 159 alin. (1) şi (2) din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A., pentru că emisiunea avută în vedere a prezentat efectele benefice ale reflexoterapiei, dar fără a se individualiza un centru medical şi fără a se anunţa un număr de telefon, la care să poată apela persoanele interesate.
Cuantumul amenzii aplicate a fost contestat, arătându-se că amenda a fost aplicată pentru două presupuse contravenţii, ceea ce încalcă principul fundamental al răspunderii contravenţionale, potrivit căruia, fiecărei contravenţii îi corespunde o sancţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 417 din 7 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pe baza probelor administrate în cauză şi anume, înscrisurile privind raportul de monitorizare, procesul-verbal din şedinţa C.N.A. din 15 iunie 2006 şi C.D.-ul vizualizat în prezenţa reprezentanţilor părţilor, instanţa de fond a constatat că reclamanta a săvârşit contravenţiile pentru care a fost sancţionată prin Decizia contestată, întrucât emisiunea pe teme medicale difuzată în data de 9 iunie 2006 a încălcat reglementările din materia audiovizualului care interzic utilizarea publicităţii mascate sau a teleshopingului mascat.
Referitor la persoana sancţionată, s-a avut în vedere că sancţiunea a fost corect aplicată deţinătorului licenţei audiovizuale, care funcţionează ca persoană juridică, respectiv societăţii reclamante şi nu postului de televiziune.
Instanţa de fond a constatat că somaţia publică de intrare în legalitate prevăzută de art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 este facultativă pentru C.N.A. şi că, în cauză nu a fost necesară somaţia prealabilă, faţă de împrejurarea că reclamanta a mai fost sancţionată contravenţional prin Decizia nr. 309 din 24 mai 2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta şi a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, să fie redus cuantumul amenzii aplicate.
Recurenta a susţinut că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, considerându-se greşit că în cauză intimatul nu avea obligaţia să emită somaţie publică anterior aplicării amenzii contravenţionale. Faţă de prevederea legală invocată, recurenta a arătat că intimatul avea obligaţia să emită o somaţie cuprinzând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, considerând că această obligaţie nu poate fi suplinită sau înlocuită, chiar dacă postul a mai fost sancţionat pentru acelaşi gen de fapte.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi pentru respingerea apărărilor formulate în acţiune, arătându-se că a fost nelegal sancţionat postul de televiziune, care nu este radiodifuzor şi nu are personalitate juridică şi că amenda a fost aplicată pentru presupusa săvârşire a două contravenţii, în zile diferite.
Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 27 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 504/2002 pentru difuzarea emisiunii, D.D.D. sub titlul „ 6 ani de reflexoterapie în România", recurenta a criticat concluzia instanţei de fond privind caracterul publicitar al emisiunii. În acest sens, s-a arătat că emisiunea a făcut o prezentare generală a reflexoterapiei, dar nu a existat un contract de publicitate cu anumite centre medicale, nu a fost depăşit timpul legal pentru difuzarea publicităţii şi nu au fost promovate tratamente medicale, pentru care este nevoie de prescripţie medicală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, care prevăd că, înainte de aplicarea unei sancţiuni pecuniare, C.N.A., are obligaţia să emită o somaţie de intrare în legalitate şi dacă radiodifuzorul nu se conformează acesteia sau încalcă din nou aceste prevederi, se va aplica sancţiunea amenzii.
Emiterea unei noi somaţii nu mai era necesară anterior sancţionării cu amendă prin Decizia contestată, avându-se în vedere că recurenta a fost sancţionată în mod repetat pentru încălcarea prevederilor privind publicitatea în audiovizual.
Astfel, se reţine că pe parcursul anului 2006, recurenta a fost sancţionată cu trei somaţii publice şi cu şase amenzi pentru încălcarea prevederilor privind publicitatea şi teleshopingul.
În consecinţă, instanţa de fond a constatat corect îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu atât mai mult cu cât, Decizia contestată a fost emisă după sancţionarea recurentei cu o nouă somaţie publică prin Decizia nr. 309 din 24 mai 2006 pentru încălcarea aceleiaşi reglementări referitoare la publicitate şi teleshoping.
Susţinerea privind sancţionarea greşită a postului de televiziune a fost întemeiat respinsă de instanţa de fond, constatându-se că Decizia a fost emisă pentru beneficiarul licenţei audiovizuale care este societatea recurentă, în calitate de titulară a raportului juridic stabilit cu autoritatea intimată, conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 504/2002.
Critica recurentei privind sancţionarea cumulată a contravenţiilor nu a fost motivată în drept. La instanţa de fond şi în recurs nu au fost indicate prevederile legale care nu au fost respectate de intimat la stabilirea cuantumului amenzii aplicate.
Instanţa de fond a aplicat corect şi dispoziţiile art. 27 alin. (4) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora publicitatea mascată şi teleshopingul mascat sunt interzise.
În raport de probele administrate în cauză, s-a constatat judicios legalitatea deciziei de sancţionare a recurentei pentru încălcarea prevederilor legale sus menţionate.
Astfel, se reţine că prin conţinutul şi durata de desfăşurare, emisiunea pe teme medicale din ziua de 9 iunie 2006 a avut un vădit caracter publicitar, fiind dedicată promovării unui centru medical individualizat, printr-o modalitate de difuzare a publicităţii interzisă de legislaţia din materia audiovizualului.
Împrejurarea că nu a existat un contract de publicitate încheiat de recurentă cu respectivul centru medical nu are relevanţă juridică în privinţa răspunderii contravenţionale, care a fost corect stabilită faţă de încălcarea reglementării referitoare la publicitate şi teleshoping în audiovizual.
În privinţa promovării de servicii şi produse medicale, recurenta a contestat neîntemeiat caracterul contravenţional al faptei de a prezenta tratamente medicale în cadrul unei emisiuni de teleshoping în zilele de 13 şi 14 iunie 2006.
Potrivit art. 158 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A. privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, este interzisă orice formă de publicitate pentru furnizarea de servicii medicale publice, de stat şi private.
În consecinţă, instanţa a respins întemeiat toate motivele de nelegalitate invocate prin acţiune, constatând că Decizia nr. 367 din 15 iunie 2006 este conformă prevederilor legale din materia audiovizualului, a căror aplicare s-a impus faţă de situaţia de fapt constatată în raportul de monitorizare.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T.V. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 417 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3256/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3262/2007. Contencios → |
|---|
