ICCJ. Decizia nr. 3265/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3265/2007
Dosar nr.1221/2/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 februarie 2007, reclamantul R.C. a solicitat obligarea pârâtei C.N.P.A.D.S. la plata sumei reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de funcţionar public, are dreptul pentru anul 2006, să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, conform art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Reclamantul a mai arătat că drepturile privind prima de concediu au fost suspendate prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat aferente perioadei 2001 – 2005, dar suspendările dispuse şi-au încetat aplicabilitatea de la 1 ianuarie 2006, dată de la care este îndreptăţit să primească prima de vacanţă, pentru care pârâta a refuzat nejustificat cererea sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 823 din 21 martie 2007, prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului sumele cuvenite cu titlul de primă de vacanţă pe perioada 2006, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
Instanţa de fond a constatat că acţiunea este întemeiată, întrucât reclamantul, în calitate de funcţionar public al instituţiei pârâte, are dreptul, conform art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată, la acordarea primei de concediu pentru anul 2006, când şi-au încetat aplicabilitatea prevederile referitoare la suspendarea acestui drept cuprinse în OUG nr. 33/2001 şi în legile bugetului asigurărilor sociale de stat din perioada 2001 – 2005.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta C.N.P.A.D.S., solicitând modificarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
Recurenta a criticat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată privind dreptul funcţionarilor publici la prima de concediu, cu motivarea că instanţa de fond nu a avut în vedere suspendarea aplicării acestor prevederi legale prin art. III din OUG nr. 33/2001 şi prin legile bugetare anuale din perioada 2001 – 2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art. III alin. (1) din OUG nr. 33/2001 până la data de 1 ianuarie 2002 şi ulterior, până la data de 31 decembrie 2005 prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat adoptate în perioada 2002-2005.
Instanţa de fond a constatat corect că prevederile legale privind suspendarea acordării primei de concediu nu mai produc efecte juridice după data de 1 ianuarie 2006, dată de la care intimatul este îndreptăţit la valorificarea dreptului său recunoscut de statutul funcţionarilor publici.
Domeniul de aplicare a actelor normative de suspendare a acordării primei de concediu a fost determinat expres în cuprinsul lor, astfel încât după data de 1 ianuarie 2006 nu există un temei legal pentru refuzul recurentei de a aplica dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 188/1999, republicată, în sensul plăţii către intimat a sumelor corespunzătoare acestui drept.
De altfel, recurenta nici nu a invocat existenţa unui asemenea temei juridic după data de 1 ianuarie 2006 şi nu a argumentat în drept susţinerile sale privind nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.P.A.D.S. împotriva sentinţei civile nr. 823 din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3262/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3290/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
