ICCJ. Decizia nr. 348/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 348/2007
Dosar nr. 27741/2/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1249 din 30 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului G.M., având ca obiect recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, formulată în nume propriu, ca şi pentru mama sa, numita G.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă. Drept urmare, au fost anulate deciziile din datele de 7 aprilie 2005 şi, respectiv, 8 decembrie 2005, emise de către pârât, care a fost obligat să emită noi decizii prin care să recunoască reclamantului şi mamei acestuia, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, în temeiul OUG nr. 214/1999, modificată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că probele administrate demonstrează persecuţiile suferite de familia reclamantului, astfel încât cererea de constatare a calităţii de luptători în rezistenţa anticomunistă, este întemeiată, mai cu seamă că pârâtul a admis şi decis acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă tatălui reclamantului, G.D.
Împotriva acestei cereri a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-pârât a arătat că din înscrisurile prezentate Comisiei nu a rezultat că reclamantul şi mama sa au fost supuşi unor măsuri administrative, în sensul art. 2 şi 3 din OUG nr. 214/1999, potrivit cu care măsurile abuzive sunt expres şi limitativ prevăzute.
Recurentul a mai arătat că instanţa de fond, pe baza unor prezumţii simple, a reţinut caracterul politic al disponibilizării mamei reclamantului, iar în ceea ce îl priveşte pe reclamant, al exmatriculării sale din facultate în anul universitar 1948/1949, dată fiind situaţia soţului, respectiv a tatălui G.D., ceea ce, însă, în opinia recurentului, contravine intenţiei legiuitorului, mai cu seamă că nu îi este conferită Comisiei posibilitatea de a se pronunţa pe baza unor similitudini cu situaţii aplicate altor membri din familiile petenţilor.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, cu probele administrate, dar şi prin prisma criticilor recurentului-pârât, apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre justă şi legală ce urmează a fi menţinută, pentru considerentele arătate în cele ce urmează.
Înalta Curte reţine că în mod corect au fost evaluate şi interpretate probele administrate în cauză ce evidenţiază că tatăl reclamantului, numitul G.D., a suferit trei condamnări succesive pentru motive politice, în vreme ce mama reclamantului a fost dată afară din învăţământ, iar reclamantul însuşi a fost exmatriculat din facultate, ca fiind dovezi ale măsurilor administrative abuzive la care aceştia din urmă au fost supuşi în sensul art. 3 lit. g) şi f) din OUG nr. 214/1999.
Totodată, Înalta Curte apreciază că actele dosarului au demonstrat cu evidenţă că măsurile la care au fost supuşi atât reclamantul, cât şi mama sa, se circumscriu noţiunii de măsuri administrative abuzive, atâta vreme cât mama reclamantului a fost constrânsă la încetarea contractului de muncă, întrucât nu i-a fost aprobat transferul, iar reclamantul însuşi a fost exmatriculat de la Facultatea de Ştiinţe în anul universitar 1948/1949, fără nici o explicaţie.
A ignora sau a disocia circumstanţele celor doi reclamanţi de situaţia tatălui, respectiv a soţului, astfel cum susţine recurentul, care a dobândit, de altfel, recunoaşterea calităţii de luptător conform OUG nr. 214/1999, nu ar însemna decât ignorarea unei trecute realităţii istorice aspre, contrar spiritului legislaţiei edictată spre a fi aplicată şi spre a recunoaşte tocmai calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a celor care au suferit efectiv persecuţiile acelui regim, în formele prevăzute de lege.
Faţă de cele sus arătate, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă împotriva sentinţei civile nr. 1249 din 30 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 385/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
