ICCJ. Decizia nr. 3423/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3423/2007
Dosar nr. 11107/1/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 iulie 2006 domnul G.D.L., judecător în cadrul Judecătoriei Slatina, a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 408 din 1 iunie 2006 a Plenului C.S.M., a Hotărârii nr. 189 din 1 iunie 2006 pronunţată de C.S.M. - secţia pentru judecători, precum şi a Hotărârii nr. 21 din 4 mai 2006 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie din 4 iunie 2006, solicitând anularea hotărârilor menţionate, precum şi constatarea dreptului şi a interesului său de a participa la concursurile de promovare în funcţii de execuţie, cu daune interese materiale şi morale.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că a dobândit calitatea de judecător definitiv în urma promovării concursului de admitere în magistratură organizat în luna februarie 2004, îndeplinind toate condiţiile cerute de Legea nr. 92/1992 pentru ocuparea acestei funcţii, printre care şi vechimea minimă necesară în funcţii juridice, deţinând anterior, timp de peste 7 ani, funcţia de consilier juridic. Urmare a Hotărârii nr. 253 din 28 martie 2006, a Plenului C.S.M. a formulat cerere de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 4 iunie 2006, conform procedurii descrise explicit în anunţul emis de organizatori. Prin Hotărârea nr. 21 din 4 mai 2006 Comisia de organizare a concursului a respins cererea sa de înscriere, fără a i se aduce la cunoştinţă motivul respingerii, iar prin Hotărârea nr. 189 din 1 iunie 2006 a secţiei pentru judecători i-a fost respinsă ca tardivă contestaţia pe care a formulat-o împotriva susmenţionatei hotărâri. Împotriva Hotărârii nr. 189 din 1 iunie 2006 contestatorul a formulat, de asemenea, contestaţie, ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 408 din 1 iunie 2006 a Plenului C.S.M.
Contestatorul arată că în mod nelegal, prin actele atacate, s-a reţinut că nu îndeplineşte condiţia minimă de vechime cerută de art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare, considerându-se că vechimea în funcţia de consilier juridic nu poate fi luată în calcul pentru participarea la acest concurs. Contestatorul susţine că art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 modificată este neconstituţional, în măsura în care exceptează participarea la concurs a celorlalte persoane menţionate în art. 33 alin. (1) şi art. 86 din acelaşi act normativ, raportat la art. 16 şi art. 20 din Constituţia României şi dispoziţiilor art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 din C.E.D.O.
De asemenea, contestatorul invocă nesocotirea unor drepturi câştigate la data ocupării funcţiei de judecător prin concurs, astfel cum aceste drepturi erau reglementate prin dispoziţiile art. 46, 65 şi 66 din Legea nr. 92/1992, modificată prin OUG nr. 124/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2005.
La dosar au fost depuse hotărârile atacate, iar prin încheierea din 6 decembrie 2006 pronunţată în prezentul dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Excepţia menţionată a fost respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 410/2007, cu motivarea că autorul excepţiei doreşte, în realitate, completarea dispoziţiei criticate din Legea nr. 303/2004 prin menţionarea consilierilor juridici, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este inadmisibil, întrucât Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, faţă de împrejurarea că recurentul nu întruneşte condiţia de vechime, conform art. 44 din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Domnul G.D.L. a fost numit judecător la Judecătoria Slatina la data de 7 iunie 2004, astfel că la data concursului - 4 iunie 2006, avea o vechime de 1 an, 11 luni şi 27 zile în funcţia de judecător, iar anterior numirii în această funcţie, recurentul a îndeplinit funcţia de consilier juridic, începând cu 1 ianuarie 1997.
În mod corect comisia de organizare a concursului, în baza art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a constatat că recurentul nu îndeplineşte condiţia de minimă de vechime cerută de art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările ulterioare.
Textul de lege menţionat face referire expres şi limitativ la vechimea în funcţia de judecător sau procuror şi vechimea în profesia de avocat, doar acestea fiind luate în considerare la calcularea vechimii necesare pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie.
Aplicarea acestei reglementări nu poate fi înlăturată de Instanţă, pe motiv că ar introduce o discriminare interzisă de principiile dreptului comunitar şi art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, deoarece recurentul nu a făcut dovada, printr-o hotărâre pronunţată de C.N.C.D., a încălcării principiului egalităţii şi nediscriminării, iar pe de altă parte, prin Decizia nr. 410/2007 Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, invocată de recurent în prezentul dosar.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 44 alin. (1) lit. a),b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.D.L. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 408 din 1 iunie 2006, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3295/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3427/2007. Contencios → |
|---|
