ICCJ. Decizia nr. 2993/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2993/2007
Dosar nr. 14657/54/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta SC C.O. SRL Işalniţa a chemat în judecată D.G.F.P. a Judeţului Dolj (denumită în continuare D.G.F.P. Dolj), solicitând Instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 3 din 6 februarie 2006, prin care a fost suspendată soluţionarea căii administrative de atac cu privire la raportul de inspecţie fiscală parţială din 28 decembrie 2005 până la soluţionarea cercetărilor penale, şi să o oblige pe pârâtă să se pronunţe pe fond asupra contestaţiei împotriva raportului de inspecţie fiscală.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 852 din 13 iunie 2006, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 emisă de D.G.F.P. Dolj şi a obligat-o pe pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de SC C.O. SRL Işalniţa împotriva raportului de inspecţie fiscală.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de tribunal a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, susţinând faptul că, în mod greşit a fost obligată să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă, întrucât raportat la suma ce formează obiectul actului contestat (2.589.735.142 ROL), potrivit art. 179 alin. (1) lit. c) C. proCod Fiscal, republicat, competenţa de soluţionare revine organelor constituite la nivel central.
Prin sentinţa civilă nr. 1910 din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de D.G.F.P., a casat sentinţa civilă nr. 852 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Dolj şi a trimis cauza, spre competentă soluţionare în primă Instanţă, la Curtea de Apel Craiova, reţinând că aceasta este Instanţa competentă în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere suma ce formează obiectul actului contestat.
Învestită cu soluţionarea cauzei în primă Instanţă, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 84 din 8 martie 2007, a admis contestaţia formulată de reclamanta SC C.O. SRL Işalniţa, a anulat Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 emisă de D.G.F.P. Dolj şi a obligat-o pe pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia formulată împotriva raportului de inspecţie fiscală.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Contestaţia formulată de SC C.O. SRL Işalniţa împotriva raportului de inspecţie fiscală parţială din 28 decembrie 2005, întocmit de D.G.F.P., Dolj a fost suspendată prin Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 emisă de aceeaşi autoritate publică în urma sesizării formulate de I.P.J.D. – S.I.F. care avea pe rol Dosarul nr. 222D/P/2005 şi care a solicitat efectuarea unui control financiar fiscal, finalizat de pârâtă prin chiar raportul de inspecţie contestat de reclamantă pe cale administrativă.
Curtea de Apel a reţinut că, deşi s-a făcut dovada existenţei unui dosar de cercetare penală aflat pe rolul organelor de poliţie, nu s-a făcut dovada infracţiunii cercetate, iar, faţă de prevederile art. 184 C. proCod Fiscal, republicat, Decizia contestată nu a fost motivată, întrucât organul fiscal s-a rezumat la preluarea textului de lege fără a arăta indiciile cărei infracţiuni au fost reţinute şi în ce măsură acestea sunt de natură să influenţeze soluţionarea contestaţiei.
În concluzie, în considerarea probelor administrate, Curtea de Apel a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal, republicat, pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, întrucât pârâta nu a sesizat organele de cercetare penală, ci organele de cercetare penală au solicitat D.G.F.P. Dolj să efectueze cercetări financiare contabile.
Împotriva sentinţei civile nr. 84 din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat pârâta D.G.F.P. Dolj.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se că hotărârea a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 175 alin. (3), art. 107 alin. (3), art. 183 alin. (5) şi art. 184 C. proCod Fiscal
În justificarea acestei susţineri s-a învederat faptul că baza de impunere şi obligaţiile fiscale nu sunt stabilite printr-o decizie de impunere, care nu a fost emisă tocmai pentru a nu fi prejudiciată reclamanta, contestaţia neputând fi soluţionată până la finalizarea cercetărilor penale.
Instanţa de Fond a reţinut în mod eronat că nu s-a făcut dovada sesizării organelor de cercetare penală, întrucât raportul de inspecţie fiscală a fost întocmit la solicitarea acestora,la I.P.J. Dolj instrumentându-se Dosarul penal nr. 222D/P/2005, care are ca obiect verificarea legalităţii unor tranzacţii de vânzare - cumpărare referitoare la staţia de benzină a reclamantei, astfel încât nu mai era necesară o nouă sesizare expresă în acest sens.
Din corespondenţa cu I.P.J. Dolj rezultă în mod clar faptele pentru care sunt cercetaţi penal reprezentanţii reclamantei, organele de cercetare penală reţinând că există indiciile săvârşirii unei infracţiuni, motiv pentru care au solicitat efectuarea acestei verificări, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului, iar în raportul de inspecţie fiscală s-au avut în vedere toate aspectele ce au fost aduse la cunoştinţa organului de control, fiind înaintat în vederea continuării cercetărilor.
Prin urmare, conchide recurenta, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 184 C. proCod Fiscal pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei, inclusiv cea referitoare la existenţa unei legături între cauza penală şi soluţia ce urmează a fi dată în procedura administrativă, întrucât obligaţiile stabilite suplimentar sunt consecinţa nelegalităţii tranzacţiei care face obiectul cercetării penale.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor dosarului, criticilor recurentei şi dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 175 alin. (1) C. proCod Fiscal, împotriva titlului de creanţă şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii, iar conform alin. (3) al aceluiaşi text, baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă poate fi dispusă, în conformitate cu dispoziţiile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal, atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În speţă, prin raportul de inspecţie fiscală contestat, organul de control a stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţii fiscale suplimentare datorate pentru vânzarea unei staţii de livrare carburanţi prin intermediul unei persoane fizice, în scopul de a evita plata impozitelor şi taxelor aferente preţului real de vânzare.
Reclamanta a contestat acest raport de inspecţie fiscală la 24 ianuarie 2006, iar D.G.F.P. Dolj, prin Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 a dispus suspendarea soluţionării cauzei, în temeiul art. 184 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal, până la comunicarea rezultatului investigaţiilor efectuate de organele de cercetare penală motivat de faptul că din actul de control rezultă că au existat indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni.
Actul de control a fost întocmit la solicitarea organelor de poliţie în vederea soluţionării Dosarului penal nr. 222D/P/2005 având ca obiect verificarea legalităţii unor tranzacţii de vânzare - cumpărare referitoare la o staţie de benzină ce a aparţinut iniţial reclamantei.
Astfel, prin adresa din 4 octombrie 2005, I.P.J. Dolj - Serviciul de investigare a fraudelor a solicitat D.G.F.P. Dolj să-şi exprime punctul de vedere cu privire la legalitatea tranzacţiei, precizându-se că la data de 9 iulie 2003 societatea reclamantă a vândut staţia de benzină unei persoane fizice care, la 11 iulie 2003, a vândut-o unei societăţi comerciale cu o diferenţă de preţ de 500.000 dolari S.U.A., administratorul societăţii reclamante recunoscând că a iniţiat vânzarea în modalitatea arătată pentru a evita plata impozitelor aferente preţului real de vânzare.
Ulterior, la 19 decembrie 2005, I.G.P. – D.G.C.C.O., în vederea soluţionării aceluiaşi dosar, a solicitat efectuarea unei verificări financiar - contabile la SC C.O. SRL Işalniţa, întrucât din actele de cercetare penală a rezultat că societatea în cauză a vândut staţia de distribuţie carburanţi interpunând, în mod simulat, în această tranzacţie o persoană fizică, în scopul de a sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat aferente sumei de 500.000 dolari S.U.A.
Actul de control prin care s-au determinat obligaţiile fiscale suplimentare aferente sumei respective a fost înaintat organelor de cercetare penală care au solicitat efectuarea respectivelor verificări, fără a mai fi necesară o sesizare expresă a organelor în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, în condiţiile în care cercetările penale au fost demarate anterior.
Actele dosarului atestă aşadar, contrar concluziei primei Instanţe, că la data emiterii Deciziei nr. 3/2006 erau îndeplinite cumulativ cele două condiţii impuse de art. 184 alin. (1), lit. a) din cadrul de procedură fiscală pentru a se dispune suspendarea soluţionării contestaţiei pe cale administrativă, de către organul de soluţionare competent, referitoare la existenţa indiciilor în legătură cu săvârşirea unei fapte penale şi înrâurirea hotărâtoare a constatării acesteia asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă, hotărârea atacată având la baza o interpretare excesiv de restrictivă a respectivului text de lege.
Mai mult, măsura dispusă prin Decizia contestată nu este de natură a prejudicia în vreun mod interesele reclamantei, în condiţiile în care baza de impunere şi obligaţiile fiscale nu au fost stabilite, printr-o decizie de impunere, la finalizarea inspecţiei fiscale, astfel cum prevede art. 107 alin. (2) C. proCod Fiscal, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 166/2006 din 22 mai 2006, fiind în vigoare prevederile alin. (3) al aceluiaşi text prin prisma cărora, în ipoteza sesizării organelor de urmărire penală, aceasta se poate emite după soluţionarea cu caracter definitiv a cauzei penale.
Reţinând, pentru aceste considerente, incidenţa în speţă a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, modificând hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta SC C.O. SRL Işalniţa, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Dolj împotriva sentinţei civile nr. 84 din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de reclamanta SC C.O. SRL Işalniţa, ca neîntemeiată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2991/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3076/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
