ICCJ. Decizia nr. 3166/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3166/2007
Dosar nr. 5310/2/2006
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 mai 2006, reclamanta SC C.G.G. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, anularea Deciziilor nr. 028 din 17 februarie 2006 şi nr. 185 din 5 mai 2005 şi ridicarea sigiliilor aplicate, în vederea continuării activităţii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prima Decizia atacată este sumară, iar cea de-a doua este complet nemotivată.
Neîntocmirea voluntară a evidenţei electronice a stocurilor poate conduce la evaziune fiscală numai dacă produsul este omis şi în evidenţele contabile, or, în speţă, evidenţele contabile erau întocmite la zi în mod legal.
De asemenea, neţinerea evidenţei electronice pentru o perioadă scurtă de timp, chiar culpabilă, nu ar fi de natură să atragă sancţiunea revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal atât timp cât toate celelalte evidenţe sunt corect întocmite şi permit identificarea rapidă a stocului faptic.
Prin sentinţa civilă nr. 2844 din 8 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5310/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că societatea nu şi-a îndeplinit obligaţia de a ţine o evidenţă exactă şi actualizată cu privire la materiile prime şi de a prezenta evidenţele corespunzătoare la cererea autorităţilor fiscale, fiind incidente prevederile art. 183 alin. (1) lit. c) din Cod Fiscal
Reglementările legale impun prezentarea evidenţei informatice autorităţilor fiscale în orice moment, neexistând în speţă cauze exoneratoare de răspundere.
Susţinerile reclamantei în sensul că evidenţele contabile erau ţinute la zi, sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta consideră că Instanţa de Fond a apreciat în mod greşit că societatea şi-a suplimentat apărările de fapt şi de drept prin concluziile scrise.
În concluziile scrise apărările formulate iniţial au fost restructurate şi nuanţate faţă de probele ce au fost administrate.
În ipoteza în care s-ar fi formulat apărări suplimentare prin concluziile scrise Instanţa era datoare în virtutea rolului său activ să repună cauza pe rol şi să pună în discuţia părţilor acele aspecte pe care le-ar fi considerat noi faţă de cele susţinute prin acţiunea introductivă.
Neprocedând astfel, Instanţa a încălcat dreptul la apărare al părţii şi principiul rolului activ, consacrat prin art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Instanţa de Fond nu s-a pronunţat asupra apărării în privinţa produselor ce intră sub incidenţa art. 138 din Cod Fiscal
Art. 183 din Cod fiscal instituie obligaţia de a ţine evidenţa numai a stocurilor de produse accizabile, iar nu şi a ambalajelor.
Instanţa de Fond a omis să analizeze apărările privind lipsa culpei, în condiţiile în care lipsa culpei împiedică aplicarea oricărei sancţiuni contravenţionale sau de altă natură.
Instanţa de Fond a reţinut în mod eronat că lipsa obiecţiunilor la procesul - verbal conduc către concluzia că situaţia de fapt reţinută de agentul constatator a fost recunoscută ca fiind corespunzătoare realităţii.
Lipsa obiecţiunilor din procesul - verbal nu echivalează cu o recunoaştere a faptei sau a situaţiei de fapt reţinută prin procesul - verbal de constatare a contravenţiei.
Instanţa a omis faptul că recurenta avea, potrivit art. 26 din Legea nr. 82/1991, dreptul de a reconstitui evidenţele deteriorate în termen de 30 de zile de la constatare.
Instanţa de Fond a omis să consemneze atitudinea contradictorie a agentului constatator care a aplicat prevederile Legii nr. 82/1991, acordând intimatului dreptul de a reconstitui evidenţele deteriorate în termen de 30 de zile, însă în acelaşi timp a propus şi revocarea autorizaţiei de transport fiscal pentru lipsa evidenţelor cerute de lege în temeiul art. 183 lit. c) Cod Fiscal
Instanţa de Fond a omis faptul că art. 183 lit. c) Cod Fiscal sancţionează, în esenţă, nerespectarea prevederilor legale privind organizarea şi conducerea evidenţei financiar - contabile.
Or, recurenta conducea la momentul controlului o evidenţă contabilă bine organizată care permitea verificări rapide.
Echipa care a efectuat controlul nu a reţinut nerespectarea normelor privind evidenţa financiar - contabilă, ci neîntocmirea fişelor de magazie, iar fapta de a nu întocmi fişele de magazie, dacă ar fi adevărată ar fi intrat sub incidenţa prevederilor art. 183 alin. (1) lit. d) Cod Fiscal, iar nu sub incidenţa art. 183 lit. c) Cod Fiscal
Instanţa de Fond a reţinut fără temei, că actele administrative atacate sunt verificate în fapt şi în drept, omiţând să analizeze apărările recurentei.
Decizia nr. 028 din 17 februarie 2006 este nelegală, întrucât s-a întemeiat pe o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin procesele - verbale încheiate la data de 7 decembrie 2005 de echipa de control.
Art. 1 din decizie este contrazis de procesele - verbale încheiate de echipa de control la data de 2 decembrie 2005, care făceau vorbire numai despre neîntocmirea fişelor de magazie pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 7 decembrie 2005.
Decizia nr. 185 din 5 mai 2006 reţine aceeaşi situaţie de fapt eronată. Mai mult decât atât, Decizia nu este motivată.
S-a demonstrat faptul că recurenta a avut un comportament imparţial înainte şi după efectuarea controlului din data de 7 decembrie 2005, afirmaţie dovedită de numeroasele acte de control existente la dosar.
Recurenta a depus acte.
Recursul nu este fondat.
Din analiza concluziilor scrise, aflate la dosarul de fond, rezultă că acestea, parţial, au fost completate cu alte apărări, extinse din apărările iniţiale.
În ipoteza în care Instanţa de Fond a constatat existenţa unor alte apărări, nu era datoare să repună cauze pe rol pentru a le pune în discuţia părţilor.
Această împrejurare rezultă din aplicarea prevederilor art. 151 C. proc. civ. şi art. 138 C. proc. civ.
Instanţa nu a încălcat dreptul de apărare al recurentei şi nici principiul rolului activ deoarece a fost respectat art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Conform art. 183 lit. c) Cod Fiscal, antrepozitarul are obligaţia să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite (…) şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale.
Art. 183 prevede la lit. d) obligaţia antrepozitarului de a ţine un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal.
Recurentei i-a fost imputată nerespectarea prevederilor lit. c), în care se poate încadra şi evidenţa cu privire la ambalaje şi nu nerespectarea lit. d) care face referire la stocurile de produse accizabile.
Prin actele contestate s-a reţinut că evidenţa computerizată era întocmită până la data de 31 octombrie 2005, neavând legătură cu deteriorarea ultimului fişier, astfel încât apărările referitoare la absenţa culpei recurentei sunt nerelevante.
Instanţa de Fond a constatat că administratorul societăţii recurente nu a formulat obiecţiuni la procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 7 decembrie 2005, însă nu şi-a întemeiat hotărârea pronunţată pe acest aspect, ci doar pe aspecte ce ţin strict de nerespectarea prevederilor Cod Fiscal
Acordarea dreptului de a se reconstitui evidenţele deteriorate într-un termen de 30 de zile conform Legii nr. 82/1991, nu duce la neaplicarea prevederilor legale care duc la revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
În mod corect a constatat Instanţa de Fond că actele administrate atacate sunt motivate atât în fapt, cât şi în drept.
Revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 183 lit. c) Cod Fiscal, respectiv lipsa evidenţelor cerute de lege şi anume neîntocmirea fişelor de magazie.
Decizia nr. 028 din 17 februarie 2006 a avut drept temei atât procesul - verbal din 7 decembrie 2005, cât şi procesul - verbal din 28 februarie 2006.
Atât prin procesul - verbal din 7 decembrie 2005, cât şi prin procesul - verbal din 28 februarie 2006 s-au reţinut încălcarea prevederilor legale privind funcţionarea antrepozitarului fiscal, revocarea autorizaţiei fiind întemeiată pe aceste aspecte.
Nu are relevanţă în speţă comportamentul ireproşabil al societăţii recurentei înainte şi după efectuarea controlului, în ceea ce priveşte anularea constatării nerespectării art. 183 lit. c) Cod Fiscal
Faţă de acestea, urmează a se constata neîndeplinirea motivelor de recurs invocate.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de SC C.G.G. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2844 din 8 noiembrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 5310/2/2006 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3076/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3295/2007. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
