ICCJ. Decizia nr. 3295/2007. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3295/2007
Dosar nr. 8524/2/2006
Şedinţa publică din 28 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul Ş.V. a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea Ordonanţei nr. 624 din 26 iulie 2006 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordonanţa este lovită de nulitate deoarece nu sunt evidenţiate faptele reţinute în sarcina sa şi avute în vedere la aplicarea sancţiunii.
Reclamantul a arătat că în respectiva ordonanţă se menţionează că în şedinţa C.A. din 25 aprilie 2006 nu a fost respectată legea cu privire la cooptarea unui administrator şi că în şedinţele din 16, respectiv 19 mai 2006, persoana cooptată în şedinţa din 25 aprilie 2006, L.M.D., a exercitat funcţia de administrator fără să fi avut acest drept.
Prin sentinţa civilă nr. 3700 din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Ş.V. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul ocupa funcţia de membru al C.A. şi a participat la şedinţa din 19 mai 2006, având cunoştinţă despre împrejurarea ce constituia o încălcare a dispoziţiilor legale privind desfăşurarea şedinţelor C.A., însă nu a acţionat pentru a preveni sau pentru a înlătura această încălcare.
S-a mai reţinut că reclamantul a avut o atitudine pasivă, nu a exprimat nici un punct de vedere şi a participat la şedinţă fără să acţioneze în sensul de a preveni sau împiedica desfăşurarea acesteia în condiţii de nelegalitate, iar ulterior a semnat procesul - verbal fără obiecţiuni.
Împotriva sentinţei sus - menţionate a declarat recurs Ş.V., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât Instanţa de Fond a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; s-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că ordonanţa de sancţionare ar fi fost nulă întrucât nu a fost motivată conform legii, răspunderea recurentului pentru fapta comisă neputând fi reţinută întrucât nu există probe pe acest aspect.
Se precizează de recurent că prin Ordonanţa nr. 624 a C.N.V.M. a fost sancţionat la fel cu ceilalţi administratori fiind părtaş la o serie de nelegalităţi care s-au săvârşit de fapt prin înlocuirea sa din funcţie.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului şi cererea de recurs în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Din actul contestat rezultă că C.N.V.M. a avut în vedere participarea nelegală a unui administrator la şedinţele C.A.
Acel administrator nu este recurentul, fapta sa este personală şi prim urmare recurentul - reclamant nu poate răspunde pentru fapta acestuia ci numai pentru faptele personale, întrucât în cauză nu sunt aplicabile principiile răspunderii solidare.
De asemenea, în actul de sancţionare nu este arătată fapta personală a recurentului şi ce text de lege ar fi încălcat, participarea unei persoane neavizate la şedinţele C.A., neatrăgând o răspundere contravenţională pentru membrii consiliului, aceştia exprimându-şi doar punctul de vedere cu privire la problemele dezbătute.
S-a reţinut eronat de prima Instanţă ca probe împotriva recurentului - reclamant adresele întocmite de C.C.I., acestea referindu-se la Hotărârile A.G.A. din 29 aprilie 2006 nu la hotărârile C.A., fapt care, conduce Instanţa de Recurs la concluzia că aceste acte nu pot fi avute în vedere.
Prin urmare, sancţiunea trebuie dată persoanei care a exercitat fără drept atribuţiile unei funcţii şi nu recurentului şi tuturor administratorilor, cum s-a statuat de către Curtea de Apel Bucureşti.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este întemeiat şi va fi admis. Se va modifica sentinţa civilă atacată în sensul că admite acţiunea formulată de Ş.V.; anulează Ordonanţa C.N.V.M. nr. 624 din 26 iulie 2006 şi Decizia nr. 2244 din 24 august 2006 emisă de aceeaşi autoritate; obligă intimata la plata sumei de 2,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ş.V. împotriva sentinţei civile nr. 3700 din 19 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de Ş.V.
Anulează Ordonanţa C.N.V.M. nr. 624 din 26 iulie 2006 şi Decizia nr. 2244 din 24 august 2006 emisă de aceeaşi autoritate.
Obligă intimata la plata sumei de 2,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3166/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3423/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
