ICCJ. Decizia nr. 3466/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3466/2007
Dosar nr.182/33/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 iunie 2006 reclamantul T.M. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice (în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor), solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii arată că la data de 7 noiembrie 2005 a formulat o sesizare la Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Finanţelor Publice (la care a ataşat documentaţia probatorie), cu privire la atitudinea de complicitate a directorului executiv al D.G.F.P. Cluj, M.C., faţă de actele de corupţie şi abuz produse în cadrul A.F.P. Dej.
Mai arată că la 8 decembrie 2005 a formulat o nouă sesizare, dar Comisia de disciplină nu a înţeles să-i răspundă la cele două sesizări şi nici nu a analizat situaţia pe care a sesizat-o, în cadrul acestei comisii.
Menţionează că organele de cercetare şi urmărire penală cercetează faptele pe care le-a sesizat şi Comisiei de disciplină şi că în urma neimplicării Comisiei de disciplină în cercetarea faptelor semnalate şi a presiunilor exercitate asupra sa pentru a accepta muşamalizarea fărădelegilor semnalate, a fost nevoit să demisioneze din funcţia publică deţinută în cadrul A.F.P. Dej în luna februarie 2006.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 286/2006 din 26 iunie 2006 a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4371 din 6 decembrie 2006, în sensul că s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinându-se că art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede obligativitatea recursului administrativ prealabil numai acţiunilor în anularea unui act administrativ, nu şi pentru acţiunile întemeiate pe tăcerea administraţiei sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, astfel că în cauza de faţă nu se impunea efectuarea procedurii prealabile.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 210/2007 din 13 aprilie 2007 a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale a reclamantului şi excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi a celei de exerciţiu a Comisiei de disciplină, excepţii invocate de pârât, dar a respins şi acţiunea ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei se reţine că cele două excepţii sunt neîntemeiate pentru că reclamantul pretinde un drept vătămat, iar Comisia de disciplină, chiar dacă nu are personalitate juridică, este în măsură să emită un act administrativ şi să răspundă pentru acesta.
Referitor la fondul cauzei, reţine că sesizarea a avut un caracter imprecis, reclamantul nefăcând vreo menţiune cu privire la situaţia sa în raport de atitudinea pasivă şi de complicitate sesizată şi influenţa acesteia asupra sa, nededucându-se care este importanţa pentru reclamant a refuzului comisiei de a-i răspunde, el nedemonstrând legătura de cauzalitate dintre refuzul pârâtei de a emite un răspuns şi demisia sa şi nici o altă afectare cu caracter nepatrimonial.
Reclamantul a declarat recurs şi împotriva acestei sentinţe, susţinând că nu este motivată temeinic.
Arată că sesizarea din 7 noiembrie 2005 a fost susţinută cu probe, completate prin sesizarea din 8 decembrie 2005, fiind indicate în concret faptele imputate fostei conduceri a A.F.P. Dej.
Mai arată că neprofesional s-a motivat în ce priveşte audierea sa şi nerelevanţa ilegalităţilor produse de comisie, iar menţiunea referitoare la caracterul imprecis al sesizării o consideră ca fiind stupefiantă.
Susţine că s-a adresat Comisiei de disciplină pentru a proceda aşa cum este investită prin lege, ca o entitate morală, în urma acţiunilor de intimidare, sancţiunilor pecuniare, evoluărilor profesionale inferioare şi a provocărilor la care a fost supus de către conducerile A.F.P. Dej şi D.G.F.P. Cluj.
Recursul este nefondat.
Reclamantul-recurent a solicitat, prin acţiunea introductivă, obligarea Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Finanţelor Publice la plata sumei de 100.000 lei (RON) cu titlu de daune morale pentru un pretins prejudiciu moral pe care l-a suferit prin neprimirea unui răspuns din partea acesteia la cele două sesizări pe care i le-a adresat.
Dar, aşa cum reţine instanţa de fond, nu s-au făcut dovezi în sensul legăturii de cauzalitate dintre refuzul de a i se comunica răspuns la sesizări şi măsura demisiei sale sau a afectării în alt mod a personalităţii sale.
De altfel, Comisia de disciplină a analizat sesizarea formulată de recurent cu privire la încălcări ale legii de către M.C., director executiv la D.G.F.P. Cluj, sesizare ce a făcut obiectul dosarului nr. 80/2005, Comisia propunând clasarea ei, măsură ce s-a dispus de către ministrul finanţelor publice.
De asemenea, prin adresa nr. 550090/2007 a Comisiei de disciplină i s-a adus la cunoştinţă recurentului rezultatul sesizării.
Comisia de disciplină a avut la dispoziţie materialul probator primit de la recurent şi în funcţie de acesta şi de celelalte probe pe care le-a mai administrat a ajuns la o anumită concluzie, materializată în propunerea de clasare a sesizării.
Nu se poate reţine de către instanţă că prin primirea cu oarecare întârziere a răspunsului din partea Comisiei de disciplină i s-ar fi produs recurentului un prejudiciu moral, mai ales că aceasta a recomandat ministrului finanţelor publice clasarea sesizării, punct de vedere ce a fost însuşit de acesta.
Cum nu se constată netemeinicia sau nelegalitatea sentinţei recurate, chiar dacă motivarea uneori este deficitară, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 210 din 13 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3452/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3468/2007. Contencios → |
|---|
