ICCJ. Decizia nr. 3425/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3425/2007
Dosar nr. 12283/54/200.
Şedinţa publică din 19 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 82 din 2 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC S.I.S. SRL Craiova, acţiune formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea formulată şi precizată la data de 23 mai 2006, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., reclamanta a solicitat constatarea cesiunii de datorie, constând în transferul obligaţiei de locaţiune intervenită între Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Apărării Naţionale în calitate de cedenţi şi Municipiul Craiova prin Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova în calitate de cesionari şi SC S.I.S. SRL, în calitate de creditor cedat ca accesoriu al transmiterii dreptului de proprietate prin HG nr. 1012/2005 şi a Protocolului privind transmiterea imobilului 1180 Craiova, din domeniul public al Statului şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al Municipiului Craiova şi administrarea Consiliului Local al Municipiului Craiova, înregistrat la Consiliul Local al Municipiului Craiova sub nr. 77385 din 24 septembrie 2005, asupra mai multor imobile, construcţii şi terenul aferent, aflate în folosinţa societăţii reclamante conform unor contracte de închiriere, imobile aflate în municipiul Craiova.
Totodată, a solicitat reclamanta a se constata existenţa unor raporturi juridice de locaţiune între Municipiul Craiova reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, în calitate de locator şi SC S.I.S. SRL în calitate de locatar şi ca o consecinţă existenţa dreptului societăţii reclamante de folosinţă asupra construcţiilor şi terenul aferent acestora, situate în municipiul Craiova judeţul Dolj şi aflate în folosinţa societăţii conform unor contracte de închiriere, pârâtele urmând a fi obligate la respectarea acestor contracte de închiriere.
Având în vedere obiectul acţiunii de chemare în judecată şi faptul că a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., instanţa de fond a considerat acţiunea inadmisibilă, de vreme ce reclamanta, în calitate de titular al dreptului subiectiv de locaţiune, are deschisă calea în realizarea dreptului, având posibilitatea de a solicita îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin contractele de închiriere şi obligarea pârâţilor la respectarea dreptului său.
Faţă de modul de rezolvare al acţiunii prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acesteia, excepţie considerată peremtorie, instanţa de fond nu a mai analizat excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive invocate pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi invocând totodată şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., cauza urmând a fi analizată sub toate aspectele.
Susţine recurenta că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a probelor administrate în cauză, întrucât nu a sesizat că societatea reclamantă, în calitate de titular al dreptului subiectiv de locaţiune asupra imobilelor în cauză, nu poate solicita Municipiului Craiova prin Consiliul Local al Municipiului Craiova, îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin contractele de închiriere încheiate cu Statul Român, prin Ministerul Apărării Naţionale, în lipsa constatării cesiunii de datorie constând în transferul obligaţiei de locaţiune intervenite între Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale în calitate de cedenţi şi Municipiul Craiova prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Craiova în calitate de cesionari şi societatea reclamantă în calitate de creditor cedat.
Aceasta ca urmare a faptului că la 19 octombrie 2005, între Ministerul Apărării Naţionale şi Consiliul Local al Municipiului Craiova, s-a încheiat Protocolul privind transmiterea imobilului 1180 Craiova, din domeniul public al Statului şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al Municipiului Craiova şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Craiova, Municipiul Craiova devenind proprietarul de drept al imobilului care anterior făcuse obiectul unor contracte de închiriere.
Consideră recurenta, că a făcut dovada interesului său în promovarea acţiunii, respectiv recunoaşterea şi consolidarea dreptului său de folosinţă dobândit prin locaţiune.
Totodată, arată recurenta, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., acţiunea sa în constatare fiind admisibilă, pentru că nu are deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului, în condiţiile în care Municipiul Craiova nu a fost parte la încheierea contractelor de închiriere menţionate.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 1 din Legea nr. 554/2004 în versiunea actualizată la data de 2 august 2007, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 262/2007, precizează că „acea persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzată, interesul legitim putând fi atât privat cât şi public".
Obiectul acţiunii în contenciosul administrativ, îl constituie aşadar anularea actului administrativ, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate.
Or, prin cererea de chemare în judecată, precizată la data de 23 mai 2006, reclamanta a solicitat să se constate cesiunea de datorie constând în obligaţia de locaţiune intervenită între Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Apărării Naţionale în calitate de cedenţi şi Municipiul Craiova prin Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova în calitate de cesionară şi SC S.I.S. SRL în calitate de creditor cedat ca accesoriu al transmiterii dreptului de proprietate prin HG nr. 1012/2005 şi a Protocolului privind transmiterea imobilului 1180 Craiova, din domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al Municipiului Craiova şi administrarea Consiliului Local al Municipiului Craiova.
Pentru a justifica că a fost vătămată într-un drept al său sau interes legitim, recurenta-reclamantă susţine că este grav prejudiciată pentru că nu poate folosi spaţiile din imobilul 1180 Craiova, ce au făcut obiectul contractelor de închiriere încheiate cu Ministerul Apărării Naţionale pentru Unităţile Militare 02517 Craiova, anterior Protocolului prin care s-a transmis imobilul în domeniul public al Municipiului Craiova şi administrarea Consiliului Local al municipiului Craiova.
După cum corect reţine şi instanţa de fond, şi în raport de încadrarea în drept, a acţiunii art. 111 C. proc. civ., ce reglementează acţiunea în constatare, acţiunea formulată este inadmisibilă.
Recurenta-reclamantă, în calitate de titular al dreptului subiectiv de locaţiune, are deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului, având posibilitatea să ceară instanţei obligarea pârâţilor la respectarea clauzelor prevăzute în contractele de închiriere, chiar dacă contractele de închiriere au fost încheiate cu alţi locatori, pentru că conform Protocolului din 19 octombrie 2005 imobilul a fost transmis Municipiului Craiova, societatea reclamantă urmând a se prevala de contractele de închiriere pe care pretinde că le-a încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale.
Prin urmare, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul formulat de societatea reclamantă se priveşte ca nefondat, astfel încât făcându-se aplicaţiunea şi a art. 312 C. proc. civ., acesta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.I.S. SRL Craiova împotriva sentinţei civile nr. 82 din 2 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3405/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3431/2007. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
