ICCJ. Decizia nr. 3685/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3685/2007
Dosar nr. 8532/2/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC C.S.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.G.A. anularea parţială a Ordinului nr. 222/2006 emis de pârât pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, modificarea anexei nr. 3 parte integrantă din ordinul menţionat anterior în sensul excluderii suprafeţei de 7.159 m.p. ce a fost concesionată reclamantei din lista sectoarelor de plajă propuse spre închiriere şi stabilirea altor limite pentru sectoarele de plajă din staţiunea Neptun, solicitând totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între reclamantă şi A.N.A.R. - D.A.D.L. a fost încheiat un contract, reclamanta primind în folosinţă şi pentru exploatare a potenţialului turistic şi de agrement suprafaţa de 7.159 m.p. plajă situată în staţiunea Neptun, iar durata derulării contractului fiind până la data de 31 decembrie 2012.
La data de 6 martie 2006, reclamanta a primit adresa de la D.A.D.L. prin care era anunţată că aceasta înţelege să denunţe unilateral contractul de la data de 6 martie 2006 invocând dispoziţiile art. 11 lit. d) din contract şi HG nr. 241/2006.
La data de 8 martie 2006 a fost publicat în M. Of. Ordinul nr. 222/2006 pentru aprobarea instrucţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiei publice pentru atribuirea contractelor de închiriere a plajei Mării Negre.
Prin sentinţa nr. 653 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei, în sensul că a anulat în parte art. 3 din Ordinul M.M.G.A. nr. 222/2006 în ceea ce priveşte aprobarea Listei sectoarelor de plajă prevăzute la pct. 25 şi pct. 26 din anexa nr. 3 la ordin pentru suprafaţa de 7.159 m.p. pentru care reclamanta a încheiat un contract.
Pentru a hotărî astfel Instanţa de Fond a reţinut că, pârâta nu a dovedit că a intervenit o modificare a legislaţiei aplicabile contractului şi nici faptul că valabilitatea respectivului contract a încetat.
Reţine că, în condiţiile în care nu s-a dovedit încetarea contractului, Ordinul nr. 222/2006 este în parte nelegal, în ceea ce priveşte menţiunea de la art. 3 referitoare la aprobarea Listei sectoarelor de plajă prevăzute la pct. 25 şi pct. 26 din anexa nr. 3 la ordin pentru suprafaţa de 7.159 m.p. pentru care reclamanta a încheiat contractul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.M.G.A. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivare, recurentul a arătat că art. 1 din contractul de prestări servicii de gospodărire a apelor „obiectul contractului de prestări servicii de gospodărire a apelor priveşte: asigurarea folosirii potenţialului turistic de agrement al plajei litoralului Mării Negre pentru suprafaţa de 7.159 m.p. din staţiunea Neptun, conform schiţei şi procesului - verbal de măsurători aferente contractului, urmând ca acesta să se reactualizeze în perioada 1 mai - 15 iulie".
A mai arătat că art. 15 din prezentul contract interzice „închirierea în tot sau în parte a serviciului contractat", cu alte cuvinte subînchirierea plajei, astfel încât rezultă cu claritate că, deşi s-a dorit disimularea naturii acestui contract, totuşi obiectul său rămâne o cedare a folosinţei asupra unui bun proprietate publică a statului.
Prin al doilea motiv de recurs recurentul arată faptul că dreptul de proprietate publică asupra plajelor ce face obiectul Ordinului nr. 222/2006, poate fi exercitat, în exclusivitate de Statul Român, invocând în acest sens dispoziţiile art. 136 din Constituţia României.
Pe de altă parte, arată recurenta, regimul juridic al dreptului de proprietate publică asupra plajelor din perspectiva art. 3 din legea nr. 213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie devenit art. 136 alin. (3) în urma republicării legii fundamentale, astfel că atât Legea nr. 213/1998, cât şi dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţia României, conferă în mod expres plajelor apartenenţa exclusivă la domeniul public al statului, fiind bunuri de uz şi interes public naţional.
În al treilea motiv de recurs, recurenta arată că, la data emiterii Ordinului nr. 222/2006, contractul nu mai era în vigoare fiind denunţat unilateral în baza unei prevederi exprese inserate înăuntrul acestui contract. Din această perspectivă, motivează recurentul, Instanţa de Fond nu a avut în vedere denunţarea unilaterală a contractului, pronunţând o hotărâre nelegală în sensul că la data emiterii Ordinului M.M.D.D. nr. 222/2006, contractul nu mai era în vigoare şi că în temeiul dispoziţiilor art. 11 litera d) din contract, SC C.S.C. SRL a acceptat faptul că acest contract putea înceta prin denunţare de către prestator, A.N.A.R. – D.A.D.L. ca urmare a modificării legislaţiei aplicabile prezentului contract.
Analizând motivele de recurs, soluţia Instanţei de Fond şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite pentru următoarele considerente.
Contractul de prestări servicii de gospodărire a apelor a avut ca obiect, potrivit art. 1 asigurarea folosirii potenţialului turistic şi de agrement al plajei litoralului Mării Negre pentru suprafaţa de 7.159 m.p., situată în staţiunea Neptun, conform schiţei şi procesului - verbal de măsurători aferente contractului, urmând ca acestea să se reactualizeze în perioada 1 mai - 15 iulie.
Într-adevăr art. 11 litera d) din contractul de prestări servicii de gospodărire a apelor încheiat între A.N.A.R. - D.A.D.L. şi SC C.S.C. SRL, se menţionează că prezentul contract încetează prin denunţare de către prestator ca urmare a modificării legislaţiei aplicabile prezentului contract.
Prin adresa din 6 martie 3006, A.N.A.R. - D.A.D.L. a înştiinţat pe SC C.S.C. SRL începând cu data prezentei adrese, contractul încetează conform dispoziţiilor art. 11 lit. d) din contract, prin denunţare de către prestator respectiv D.A.D.L., ca urmare a modificării legislaţiei, aplicabilă prezentului contract, având în vedere că în data de 27 februarie 2006 s-a publicat în M. Of. HG nr. 241 din 16 februarie 2006, privind aprobarea închirierii plajei Mării Negre, proprietatea publică a statului şi că închirierea se va face prin licitaţie publică.
În mod greşit a reţinut Instanţa de Fond că nu s-a dovedit încetarea contractului, deoarece, chiar dacă contractul a fost încheiat la data de 27 mai 2003 conform procesului - verbal de la dosarul de fond, iar durata de derulare a contactului era de la data semnării acestuia până la data de 31 decembrie 2012, potrivit art. 3 din prezentul contract, prin denunţarea unilaterală a contractului care era stipulată expres în contract respectiv art. 11 litera d), SC C.S.C. SRL a acceptat dreptul suveran al statului de dispoziţie asupra acestui teren, prin modificări ale actelor normative, precum şi calitatea statului de titular al dreptului de proprietate publică asupra terenului ce face obiectul contractului.
Prin dispoziţiile art. 3 din HG nr. 241/2006, a fost aprobată închirierea de către A.N.A.R. – D.A.D.L. a plajei Mării Negre, proprietatea publică a statului, aflată în administrarea acesteia.
Or, prin Ordinul nr. 222/2006 ministrul mediului şi gospodăririi apelor, a aprobat instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiei publice pentru atribuirea contractelor de închiriere prevăzute în anexa 1, contractul cadru de închiriere prevăzut în anexa 2 şi, lista sectoarelor de plajă propuse spre închiriere, prevăzută în anexa 3, anexă în care se află înscrisă şi suprafaţa de teren ce face obiectul cauzei de faţă.
Prin urmare, Ordinul nr. 222/2006 a delimitat doar sectoarele de plajă propuse spre închiriere prin dispoziţiile art. 3 din HG nr. 241/2006.
Pe de altă parte, Legea nr. 213/1998 şi dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţia României prevăd expres bunurile de interes public naţional, care aparţin de drept domeniul public al statului, iar nu domeniul public al unităţilor administrativ - teritoriale, astfel că sub aspectul obiectului cauzei deduse judecăţii, plajele, ca porţiune care delimitează uscatul de marea teritorială sunt calificate de către legea fundamentală ca fiind bunuri de interes public, care nu pot face obiectul decât al unui drept de proprietate publică a statului.
În cauza dedusă judecăţii terenul care face obiectul cauzei de faţă este proprietatea publică a statului şi se afla în administrarea A.N.A.R. – D.A.D.L., Statul având aşadar drept de dispoziţie a bunurilor sale.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. îl va admite.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 653 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC C.C. SRL ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3668/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3693/2007. Contencios → |
|---|
