ICCJ. Decizia nr. 405/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 405/2007
Dosar nr. 39537/2/2005
Şedinţa publică de Ia 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâtul S.S.P.R. şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 341/2004, tară să aducă atingere calităţii sale de „Luptător remarcat prin fapte deosebite" atestată de certificatul de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum şi de Brevetul emis prin decret de către Preşedintele României.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar şi avizul reactualizat, însă i s-a comunicat lipsa unor documente conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, după care, reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestei înştiinţări, pârâtul refuzând să-i rezolve în mod favorabil cererea.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă a invocat excepţia de conexitate, având în vedere numărul mare de acţiuni depuse cu acelaşi obiect, la aceiaşi instanţă; excepţia de inadmisibilitate întrucât procedura de preschimbare a certificatelor trebuie efectuată numai în conformitate cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 şi art. 12 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004 precum şi excepţia de prematuritate, faţă de împrejurarea că OUG nr. 182/2005 a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionari până la data de 23 octombrie 2006, iar contestaţiile se formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi art. 20 HG nr. 1412/2004 la Comisia parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Prin sentinţa nr. 1165 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de conexitate reţinând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ., obiectul şi cauza nefiind aceleaşi, fiecare reclamant invocând o altă situaţie de fapt. A admis excepţia inadmisibilităţii, respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pretenţia reclamantului de a obliga pârâtul la a recunoaşte dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, în conformitate cu Legea nr. 341/2994, tară să aducă atingere calităţii sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite, echivalează cu obligarea pârâtului chiar la preschimbarea certificatului nefiind o condiţie a unui drept subiectiv previzibil, ducând chiar la realizarea dreptului.
Reţinând şi aspectul că termenul legal de depunere a cererilor s-a prorogat, iar reclamantul avea obligaţia să conteste refuzul de soluţionare favorabilă a cererii sale în faţa Comisiei parlamentare înfiinţată în acest sens, procedură prealabilă obligatorie, Curtea de Apel Bucureşti a concluzionat că acţiunea este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul S.I., susţinând în esenţă că instanţa de fond a greşit respingând acţiunea ca inadmisibilă şi că pentru soluţionarea acestei excepţii se impune unirea acesteia cu fondul şi administrarea de dovezi în sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2006, privind documentaţia prevăzută de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S.I. constă în obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a beneficia la preschimbarea certificatului de revoluţionar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din OUG nr. 132 din 21 decembrie 2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba, Ia cererea titularului, de către S.S.P.R., până Ia data de 31 martie 2008 inclusiv". Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004, impune obligaţia pentru S.S.P.R., ca până la data de 31 martie 2008 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum şi cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform textului de lege menţionat „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 stabilesc că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)".
Faţă de situaţia că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificat prin OUG nr. 132 din 21 decembrie 2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, este 31 martie 2008, rezultă că dreptul reclamantului S.I. de a face contestaţie în conformitate cu art. 9 alin. (5), raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în M. Of. al României.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus controlului instanţei de contencios administrativ, după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speţa de faţă, norma specială fiind cea prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanţei competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de lege, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este temeinică şi legală, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.I., împotriva sentinţei civile nr. 1165 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 398/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 406/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
