ICCJ. Decizia nr. 406/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.406/2007
Dosar nr. 45912/3/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 noiembrie 2005, reclamantul T.D.V. a chemat în judecată M.F.P. solicitând obligarea acestuia la plata de daune morale în sumă de 6300 RON, eliberarea fişei de lichidare şi apreciere pe anul 2003, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1328 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea ca netimbrată reţinând că deşi reclamantului personal i s-a pus în vedere să îndeplinească obligaţia legală a timbrării, acesta nu s-a conformat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs T.D.V. care a susţinut în esenţă că faţă de împrejurarea că la termenul din 7 iunie 2006 au lipsit părţile, instanţa avea obligaţia de a face aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare".
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 „taxa judiciară de timbru se plăteşte anticipat" iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol: „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii".
Rezultă cu evidenţă că plata taxei de timbru, reprezintă o condiţie pe care trebuie să o îndeplinească cererea de chemare în judecată şi fără de care nu se poate trece la soluţionarea acesteia.
Astfel fiind şi cum în cauză s-a dovedit că reclamantului personal i s-a pus în vedere la termenul din 12 aprilie 2006 să achite taxa de timbru corespunzătoare cererii sale, sancţiunea anulării acţiunii reprezintă o măsură legală şi temeinică faţă de refuzul acestuia de a timbra.
Susţinerea recurentului potrivit căreia la termenul din 7 iunie 2006, constatând lipsa părţilor, instanţa ar fi avut obligaţia să suspende judecata în condiţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. nu este fondată, având în vedere că obligaţia timbrării primează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.D.V., împotriva sentinţei civile nr. 1323 din 07 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 407/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
