ICCJ. Decizia nr. 407/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 407/2007
Dosar nr. 5814/1/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC C.C. SRL, în calitate de succesoare în drepturi şi obligaţii a reclamantei SC C.I. SA Timiş, a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze ca nelegale actele constatatoare nr. 40 - 68 din 8 ianuarie 2001, nr. 69 - 77 din 8 ianuarie 2001, nr. 84 - 90 din 10 ianuarie 2001, nr. 192 - 200 din 11 ianuarie 2001, emise de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, Decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la obligarea reclamantului de a plăti dreptul de import în sumă de 19.034.315.649 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că datoria vamală provine din încadrarea greşită a articolului „amestecuri şi substanţe odoriferante" la poziţia tarifară 3302 octombrie 21, în loc de 3302 octombrie 40, precum şi a articolului mixtură chimică la poziţia 2106.90.92, în loc de 3824.90.95.
Reclamanta susţine că a completat declaraţia vamală cu încadrarea tarifară precizată de pârâte, pe care o consideră eronată ca urmare la adresa nr. 16888 din 8 iunie 1999, emisă de Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.
A mai arătat că încadrarea tarifară corectă a produselor C.C. partea 2, P.A. - 70.001 partea2, L.E. 28 partea 2, C.G.F.-56 partea 2, C.G.F.-20 partea 2, C.O.R. partea 2, C.O.R.-309 partea 2, C.N.M. partea 2, F.O. 154 partea 2, P.G. GF-98 partea 2, sunt la poziţia tarifară 3302 octombrie 40, iar încadrarea tarifară corectă a produselor C.C. partea 1 este la poziţia 3824.90.95.
Cât priveşte încadrarea componentelor C.C. partea 1 la poziţia tarifară 3824.90.95, reclamanta a arătat că aceasta corespunde clasificărilor corecte din cadru Regulilor Generale cuprinse în convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.
Prin întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, potrivit Tarifului Vamal de Import al României, mixtură chimică ce se încadrează la poziţia tarifară 21 iunie 09.98, pentru că sunt produse destinate consumului uman şi componentele acestora nu pot fi încadrate la alte capitole din tariful vamal, decât cele referitoare la produsele alimentare şi că substanţele odoriferante pentru prepararea băuturilor răcoritoare se încadrează la poziţia 32 februarie 10.21, şi nu la 33 februarie
10.40, aspect confirmat şi de Comunitatea Europeană, prin Comitetul sistemului armonizat al Organizaţiei Mondiale Vamale.
Prin sentinţa civilă nr. 213 din 28 iunie 2002, Curtea de Apel Timişoara a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC C.I. SA, a anulat ca nelegale actele constatatoare nr. 40, nr. 42,nr. 45,nr. 46, nr. 48, nr. 51 - 53, nr. 56, nr. 61, nr. 66, nr. 72, nr. 73, nr. 76, nr. 77, nr. 84, nr. 85 din data de 8 ianuarie 2001, nr. 86, nr. 90, nr. 195, toate din data de 10 ianuarie 2001, nr. 196, nr. 198, nr. 200, toate din data de 11 ianuarie 2001, emise de Biroul Vamal Timişoara, din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Timişoara, Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti şi Decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001, emisă de pârâtul 3, cu privire la obligarea reclamantei de a plăti drepturile de import în sumă de 5.050.611.314 şi a respins în rest acţiunea. A obligat pârâţii la plata sumei de 15.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale faţă de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că încadrarea tarifară a bunurilor care se importă, este reglementată juridic prin dispoziţiile Legii nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiat la Bruxelles la data de 14 iunie 1983. Potrivit art. 3 pct. l lit. a) din Legea nr. 98/1996, fiecare parte contractantă se angajează cu excepţia aplicării prevederilor parag. c, ca la data la care prezenta convenţie intră în vigoare, în ceea ce o priveşte, nomenclaturile sale tarifare şi statistice să fie conforme cu sistemul armonizat.
A constatat, totodată, că pentru produsele C.C. partea 1 şi D.K. 86 partea 1, funcţie de compoziţia chimică, încadrarea corectă este poziţia tarifară 3824.90.95, potrivit regulii nr. 3 din cadrul Regulilor Generale cuprinse în Legea nr. 98/1996, iar cu privire la celelalte produse importate care fac obiectul cauzei de faţă, a stabilit că expertul le-a încadrat la poziţia tarifară 3302 octombrie 40, însă această încadrare nu a fost argumentată prin regulile generale de încadrare prevăzute de Legea nr. 98/1996, ci doar prin consideraţii de ordinul compoziţiei chimice a produselor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în numele Ministerului Finanţelor Publice, SC C.I. SA Timiş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 2154 din 31 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis toate recursurile declarate în cauză, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru a se introduce în cauză în calitate de pârât, Biroul Vamal Timişoara care a emis actele constatatoare contestate.
Prin sentinţa civilă nr. 17/PI din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. SRL, a anulat actele constatatoare nr. 40 - 77 din 8 ianuarie 2001, nr. 84 - 90 din 10 ianuarie 2001, nr. 192 - 200 din 11 ianuarie 2001, toate emise de B.V.C.V.I. Timişoara şi Decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, dispune exonerarea reclamantei de la plata sumelor menţionate în actele constatatoare cu titlu de drepturi vamale.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că încadrarea tarifară a produselor C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, F.P.G. GF-98 partea 2 şi O.R.-154 partea 2, sunt la codul 3302 octombrie 40, iar produsele C.C. partea 1 şi D.K. 86 partea 1, sunt la codul tarifar 3824.90.95 şi că reprezintă o mixtură de produşi chimici, nu un aliment, nu se pot consuma ca atare, nu au valoare nutritivă, reprezintă pericol fizic şi organoleptic în starea în care se importă, nu pot fi folosite singure la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă, dioxid de carbon şi zahăr.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Timişoara, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în numele Ministerului Finanţelor Publice, a susţinut că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că produsele C.C. CC partea 1 şi D.K. 86 partea 1, sunt înscrise la codul Tarifar 3824.90.95, iar produsele C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, G.F.- 98 partea 2 şi O.R.-154 partea 2, au fost înscrise la codul tarifar 3302 octombrie 40, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, ca întemeiată, fără a motiva considerentele care au condus la această împrejurare.
A mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că produsele C.C. partea 1 D.K. 86 partea 1, reprezintă mixtură de produşi chimici şi nu un aliment, neexistând nici un motiv ca încadrarea tarifară să se efectueze în conformitate cu natura chimică a produsului şi reglementările Comisiei Europene, pe care Direcţia Generală Vamală şi le-a însuşit, aşa după cum rezultă din adresa nr. 44.498 din 3 octombrie 2001.
Un ultim motiv de recurs vizează aspectul că actele constatatoare întocmite la data de 8 ianuarie 2001, 10 ianuarie 2001, 11 ianuarie 2001, se referă la importurile realizate de SC C.C. SRL în perioada iunie 1997 - iunie 1999, iar Reglementările Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001 nu se aplică retroactiv, fiind încălcat principiul neretroactivităţii legii în timp.
Direcţia Regională Vamală Timişoara, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, a criticat soluţia instanţei de fond, susţinând că aceasta a admis acţiunea reclamantei, ca urmare a încadrării tarifare a articolelor „amestecuri de substanţe odoriferante", la poziţia 3302 octombrie 21, în loc de 3302 octombrie 40 şi a produsului mixtură chimică la poziţia 21 iunie 90.92. Pentru încadrarea corectă a componentelor importate de către C.I. SA Timiş, până în anul 2000 inclusiv, Autoritatea Vamală s-a adresat, atât Direcţiei Generale Taxare şi Uniune Vamală, cât şi Comitetului Sistemului Armonizat de la Organizaţia Mondială a Vămilor care, la data de 15 decembrie 1999, a comunicat opinia asupra încadrării tarifare a componentelor C.. iar prin reuniunea 204 a Comitetului pentru Codul Vamal din cadrul Comisiei Europene - Direcţia Generală Taxare şi Uniune Vamală desfăşurată la Bruxelles, la data de 22 noiembrie 1999, a fost stabilită poziţia tarifară 21.06 a produselor C.C. şi D.K. şi a componentei concentrat de portocale.
Recursurile sunt nefondate.
Încadrarea tarifară a produsului D.K. 86 partea 1 şi C.C. partea 1 la codul tarifar 3824.90.95, s-a făcut în conformitate cu Regulile Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat de Denumire şi Codificare a Mărfurilor stabilite în Anexa nr. l la Convenţia Internaţională privind Sistemul Armonizat de Denumire şi Codificare adoptată la Bruxelles şi la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.
Cap. 38 din Tariful Vamal de Import al României este intitulat „Produse diverse ale industriei chimice", iar subcapitolul 3824 este definit ca „produse chimice şi preparate ale industriei chimice sau ale industriilor conexe, nedenumite şi cuprinse în altă parte; produse reziduale ale industriilor conexe, nedenumite şi necuprinse în altă parte.
Cap. 21 din Tariful vamal de Import al României este intitulat „preparate alimentare diverse", iar subcapitolul 2106 din Tariful vamal de Import al românei este intitulat „preparate alimentare nedenumite şi necuprinse în altă parte.
Potrivit Regulii 2b cuprinsă în Regulile Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat reglementat prin Legea nr. 98/1996, orice menţiune la produse dintr-o anumită materie se referă la produsele alcătuite total sau parţial din această materie, iar încadrarea acestor produse amestecate sau a articolelor asociate se face conform principiilor enunţate în regula 3.
Regula 3 prevede că atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziţii, prin aplicarea regulii 2b sau în orice alt caz, încadrarea se face (conform regulii 3a) astfel: poziţia cea mai specifică are prioritate faţă de poziţiile cu un domeniu de aplicare mai general.
Astfel, încadrarea tarifară produsului D.K. 86 partea 1 şi C.C. partea 1, la codul tarifar 3824.90.95, s-a făcut în raport cu aceste reglementări şi avându-se în vedere caracterul predominant dat de o substanţă chimică, în sensul că aceste părţi de concentrat nu sunt alimente, nu pot fi consumate ca tare şi nu au valoare nutritivă, sunt produse ale industriei chimice şi au un caracter toxic în cazul consumului ca atare, nu pot fi folosite singure la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă, dioxid de carbon şi zahăr, ci numai împreună cu partea a 2 a.
Prin adresa nr. 42.087 din 10 septembrie 2001, Direcţia Generală a Vămilor a dispus anularea actelor constatatoare prin care s-au stabilit clasificări tarifare ale componentelor C.C. Partea 1 şi D.K. 68 Partea 1, la alte coduri tarifare decât 3824.90.95, în mod evident s-a dispus şi anularea actelor constatatoare încheiate anterior apariţiei Reglementărilor CE. nr. 1694 din 24 august 2001, rezultă fără echivoc că Autoritatea Vamală Română a acceptat ca noua încadrare tarifară stabilită de către Comisia Europeană să fie incidenţă şi în cazul actelor constatatoare încheiate înainte de intrarea în vigoare a reglementărilor amintite mai sus.
Ca atare, susţinerea potrivit căreia noile reglementări se aplică numai pentru situaţiile ivite după publicarea lor în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, este nefondată, punctul de vedere exprimat de către organele abilitate ale organizaţiilor internaţionale de specialitate nefiind un act normativ, iar aplicarea lui nu este condiţionată de publicarea în Jurnalul Oficial, ci de aderarea sau nu a autorităţilor vamale la el.
Cât priveşte încadrarea tarifară a componentelor Părţii a-2-a de concentrat importate de către reclamanta-intimată, şi anume, produsele C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, G.F.- 98 partea 2 şi O.R.-154 partea 2 la codul tarifar 3302 octombrie 40, aceasta s-a făcut în raport cu regula 3b din cadrul Regulilor Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat stabilite în Anexa nr. l la Convenţia Internaţională privind Sistemul Armonizat de Denumire şi Codificare adoptată la Bruxelles şi la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.
Astfel, deoarece caracterul predominant este dat de amestecul de substanţe odoriferante de natură chimică, poziţia tarifară este 3302.10, de tipul celor utilizate în industria alimentară şi cod tarifar 3302 octombrie 40, avându-se în vedere că aceste componente partea 2 nu conţin toţi agenţii aromatici care caracterizează băutura răcoritoare finală, fiind necesară şi utilizarea părţii 1 de concentrat.
Produsele odoriferante sunt produse sintetice utilizate pentru corectarea senzaţiei olfactive, gustative şi trigeminale care dau caracterizarea produsului respectiv, aromele sintetice şi identic naturale nu sunt alimente, nu au valoare nutritivă şi nu se pot consuma ca tare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile în materie, motiv pentru care recursurile sunt nefondate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în numele Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Regională Vamală Timişoara, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 17 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 41/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
