ICCJ. Decizia nr. 392/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 392/2007
Dosar nr. 1735/2/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 februarie 2006, reclamantul C.H. a chemat în judecată A.S.M.A.I., solicitând anularea deciziei nr. 38880 din 14 septembrie 2005, prin care pârâta i-a respins cererea pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România, precum şi obligarea autorităţii la reanalizarea dosarului şi recunoaşterea dreptului său legitim de domiciliere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că înscrisul contestat nu cuprinde motivele pentru care i-a fost respinsă solicitarea, măsura fiind de altfel şi neîntemeiată, întrucât sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România.
Referitor la împrejurarea că a lipsit din ţară o perioadă mai mare de 90 de zile, reclamantul a menţionat că aceasta s-a datorat unui caz de forţă majoră, respectiv pentru rezolvarea unor grave probleme de sănătate, caz în care se impune aprobarea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 1424 din 14 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 73 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru contestarea actului administrativ, calculat cel mai târziu de la 28 decembrie 2005, data înregistrării unui memoriu adresat autorităţii pârâte, în care se face referire la măsura dispusă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul C.H., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a admis în mod greşit excepţia tardivităţii acţiunii, în condiţiile în care art. II din Legea nr. 554/2004, prevede un termen de prescripţie de 6 luni de la data emiterii actului administrativ atacat.
S-a susţinut că în cauză, întrucât nu se poate stabili în mod cert data comunicării actului, reclamantul luând cunoştinţă fie la 14 decembrie 2005, data înregistrării memoriului, fie la 28 decembrie 2005, data înregistrării acestuia la autoritate, iar pârâta comunicând răspunsul la 6 ianuarie 2006, acţiunea a fost introdusă în termen, respectându-se inclusiv prevederile art. 73 alin. (3) OUG nr. 194/2002.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 73 alin. (3) OUG nr. 194/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 482/ 2004, respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Acest termen prevăzut de legea specială privind regimul străinilor în România este cel care se aplică în cauză, şi nu termenul de 6 luni prevăzut de art. II alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În aceste împrejurări, raportat la data comunicării actului administrativ, 14 decembrie 2005 sau, cel mai târziu 28 decembrie 2005, sesizarea instanţei la 6 februarie 2006 s-a făcut cu depăşirea termenului de 30 de zile.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.H., împotriva sentinţei civile nr. 1424 din 14 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 391/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 394/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
