ICCJ. Decizia nr. 413/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 413/2007
Dosar nr. 3109/2/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 martie 2006, reclamanţii B.I., D.I., D.E., P.P., R.O., S.V. şi T.A. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului, să se constate că îndeplinesc condiţiile prevăzute de OUG nr. 36/2003, pentru a beneficia de pensie de serviciu şi să fie obligat pârâtul să le elibereze adeverinţa tip prevăzută la pct. 14 din normele de aplicare a acestui act normativ pentru stabilirea dreptului de pensie.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au desfăşurat activitate profesională în comerţ exterior peste 20 de ani, din care cel puţin 4 ani în misiuni permanente în străinătate, în calitate de reprezentanţi economici şi comerciali în cadrul agenţiilor economice şi ale ambasadelor României în străinătate, îndeplinind condiţiile prevăzute de OUG nr. 36/2003, pentru acordarea pensiei de serviciu, într-un procent de 80% din venitul salarial net lunar la data pensionării. Reclamanţii au învederat că pârâtul a refuzat în mod nelegal să le recunoască acest drept şi să le elibereze adeverinţa tip necesară pentru calculul pensiei de serviciu.
Prin sentinţa civilă nr. 1.151 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a constatat că reclamanţii îndeplinesc condiţiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu conform OUG nr. 36/2003 şi a obligat pârâtul să elibereze pentru fiecare reclamant, adeverinţa tip necesară stabilirii pensiei de serviciu.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că reclamanţii fac parte din categoria persoanelor care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, pentru care în art. 4 alin. (1) din OUG nr. 36/2003, s-a prevăzut dreptul la pensie de serviciu pentru o vechime de cel puţin 20 de ani bărbaţii şi 15 ani femeile, din care cel puţin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României în străinătate, Instanţa de fond a reţinut că pentru dreptul la pensie de serviciu nu este necesar ca reclamanţii să fi avut grad diplomatic sau consular, cu grad de ministru, consilier, consilier economic sau secretar economic şi că această prevedere, cuprinsă în Ordinul nr. 137/3455/225758 din 29 martie 2004, adaugă la OUG nr. 36/2003, în aplicarea căreia a fost emis.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 4, 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din OUG nr. 36/2003, arătând că intimaţii nu au avut grad diplomatic sau consular şi nu îndeplinesc condiţia prevăzută expres de lege pentru acordarea pensiei de serviciu.
Din acest motiv, s-a susţinut că instanţa de fond a depăşit cadrul procesual al acţiunii şi a acordat mai mult decât s-a cerut, asimilând în mod nelegal pe intimaţii cu personalul diplomatic sau consular.
Obligarea sa la eliberarea adeverinţelor - tip a fost criticată de recurent şi faţă de dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 36/2003, motivând că stabilirea pensiei este atribuţia exclusivă a C.N.P.A.S. după verificarea îndeplinirii condiţiilor legale, ceea ce nu s-a avut în vedere în cazul intimaţilor, care nu au prezentat înscrisuri privind existenţa vârstei de pensionare şi a stagiului complet de cotizare.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din OUG nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, aprobată prin Legea nr. 595/2003, beneficiază de pensie de serviciu, membrii personalului diplomatic şi consular şi celelalte persoane care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, încadraţi în administraţiile centrale din Departamentul de Comerţ Exterior, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, Ministerului Comerţului şi Turismului, Ministerului Industriei şi Comerţului, Departamentul de Comerţ Exterior şi Promovare Economică din Ministerul Afacerilor Externe şi din unităţi cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, precum şi ca trimişi în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României în străinătate.
Acordarea acestei pensii de serviciu este condiţionată de o vechime de cel puţin 2o de ani bărbaţii şi 15 ani femeile, în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, din care cel puţin 4 ani în misiuni permanente la ambasade, consulate şi alte reprezentanţe ale României în străinătate, cu grade diplomatice sau consulare.
Instanţa de fond a constatat corect că fiecare din intimaţii în cauză a dovedit îndeplinirea acestei condiţii legale, atât în ceea ce priveşte vechimea minimă în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, cât şi în privinţa perioadei de cel puţin 4 ani în misiuni permanente la ambasade, consulate şi alte reprezentanţe ale României în străinătate.
Fiind îndeplinită această condiţie, instanţa de fond a stabilit judicios dreptul intimaţilor de a beneficia de pensie de serviciu, prin asimilare cu personalul diplomatic şi consular, având în vedere natura juridică a funcţiei exercitate şi regimul juridic prevăzut de legislaţia în vigoare în perioada în care şi-au desfăşurat activitatea.
Astfel, se reţine că intimaţii au fost angajaţi ai Ministerului Comerţului Exterior şi au fost trimişi ca reprezentanţi economici şi comerciali ai României în străinătate, îndeplinind funcţii consulare în sensul dispoziţiilor art. 5, 9 şi 19 din Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 24 aprilie 1963, ratificată prin Decretul nr. 481/1971 şi art. 50 şi 53 din Legea nr. 1/1971, cu privire la activitatea de comerţ exterior, de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică a României.
Exercitând atribuţiile reprezentanţilor comerciali ai unităţilor cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională în cadrul unor misiuni permanente de cel puţin 4 ani la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României în străinătate, intimaţii au avut calitatea de funcţionari consulari, pentru care nu s-au prevăzut grade diplomatice sau consulare.
Împrejurarea că intimaţii nu au avut grade diplomatice sau consulare nu exclude aplicarea OUG nr. 36/2003 în cazul lor, întrucât funcţiile pe care le-au exercitat, au fost asimilate funcţiilor diplomatice, sub aspectul dreptului la pensie de serviciu prin acelaşi act normativ, respectiv prin art. 1 alin. (2) care a prevăzut că reprezintă vechime în diplomaţie, vechimea în munca diplomatică desfăşurată de membrii personalului diplomatic şi consular în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi alte reprezentanţe din străinătate ale României.
În consecinţă, prin recunoaşterea dreptului intimaţilor la acordarea pensiei de serviciu, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile OUG nr. 36/2003 şi este nefondată critica formulată sub acest aspect în recurs.
Celelalte critici din recurs sunt, de asemenea nefondate şi urmează a fi respinse.
Calificarea juridică a funcţiilor exercitate de intimaţi şi încadrarea lor în categoria profesională beneficiară a pensiei de serviciu prevăzută de OUG nr. 36/2003, au fost stabilite de instanţa de fond în limitele cadrului procesual pentru care a fost sesizată prin acţiune şi cu respectarea competenţelor recunoscute prin lege autorităţii judecătoreşti.
În atare situaţie, recurentul a susţinut neîntemeiat că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Referitor la îndeplinirea de către intimaţi a celorlalte condiţii legale pentru pensionare, şi anume, limita de vârstă şi stagiul minimum de cotizare, se constată că reclamantul nu a formulat apărări la instanţa de fond, dat fiind că au fost depuse la dosar înscrisurile doveditoare ale dreptului la pensie, iar acţiunea a avut ca obiect numai recunoaşterea dreptului la pensie de serviciu în baza legii speciale pentru membrii personalului diplomatic şi consular.
Din acest motiv, urmează a fi respinsă şi critica prin care recurentul a invocat atribuţiile C.N.P.A.S. în stabilirea drepturilor de pensie, întrucât intimaţii au solicitat recunoaşterea dreptului lor la pensie de serviciu şi eliberarea adeverinţei tip, act administrativ necesar pentru stabilirea ulterioară a pensiei, astfel încât nu au fost încălcate atribuţiile legale ale unei alte autorităţi publice.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei şi Comerţului, împotriva sentinţei nr. 1151 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 410/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 414/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
