ICCJ. Decizia nr. 410/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 410/2007
Dosar nr. 13224/1/2006
Şedinţa publică de Ia 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, reclamanţii I.T., T.I., P.M., V.V., P.C., V.C., S.V., I.L., B.E., I.C., B.G., B.D., A.M., S.G., R.A., S.N., B.D., H.L., M.G., C.E., C.V., H.A., U.D.A., C.P., M.I., G.R.M.A., T.O., L.A., Z.M., D.A., M.A., I.G., S.L., L.L., B.L.R., B.F., C.M., A.M., O.N., T.M., C.I., M.D., C.B.S., C.I.F., B.I., S.T., C.M., R.E., N.V., M.C., G.A., A.E., B.D., R.A., M.M.M., M.G., I.S., B.A., B.S., B.C.O., B.R.O. au chemat în judecată pârâţii Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea răspunsului nr. 4353/2005 al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranţei, Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi obligarea acesteia să emită Decizia de restituire prevăzută în Anexa nr. 1 a deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, emisă de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, pentru sumele încasare nejustificat de la reclamanţi, în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de devalorizare la zi sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei/zi de întârziere prin eliberarea deciziei de restituire.
Prin sentinţa nr. 405 din 20 februarie 2006, Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanţii I.T., T.I., P.M., V.V., P.C., V.C., S.V., I.L., B.E., I.C., B.G., B.D., A.M., S.G., R.A., S.N., B.D., H.L., M.G., C.E., C.V., H.A., U.D.A., C.P., M.I., G.R.M.A., T.O., L.A., Z.M., D.A., M.A., I.G., S.L., L.L., B.L.R., B.F., C.M., A.M., O.N., T.M., C.I., M.D., C.B.S., C.I.F., B.I., S.T., C.M., R.E., N.V., M.C., G.A., A.E., B.D., R.A., M.M.M., M.G., I.S., B.A., B.S., B.C.O., B.R.O., în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. l C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, actele emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Prin sentinţa civilă nr. 157 din 9 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanţii I.T., T.I., P.M., V.V., P.C., V.C., S.V., I.L., B.E., I.C., B.G., B.D., A.M., S.G., R.A., S.N., B.D., H.L., M.G., C.E., C.V., H.A., U.D.A., C.P., M.I., G.R.M.A., T.O., L.A., Z.M., D.A., M.A., I.G., S.L., L.L., B.L.R., B.F., C.M., A.M., O.N., T.M., C.I., M.D., C.B.S., C.I.F., B.I., S.T., C.M., R.E., N.V., M.C., G.A., A.E., B.D., R.A., M.M.M., M.G., I.S., B.A., B.S., B.C.O., B.R.O.
A dispus anularea adresei nr. 4353/2005, emisă de pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti Bucureşti, pe care a obligat-o să emită Decizia de restituire prevăzută în Anexa nr. 1 a deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, dată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, pentru sumele încasate de la reclamanţi, pe perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de devalorizare la zi şi sub sancţiunea daunelor cominatorii în sumă de 1.000.000 lei (Rol) pe zi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că obligativitatea plăţii contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate a fost instituită expres prin completările aduse art. 99 al Legii nr. 92/1992, prin Legea nr. 118/2001, pentru aprobarea OUG nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992, care face menţiunea beneficiului gratuităţii asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, conform Legii nr. 142/1997.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în temeiul art. 3 şi urm. din Decretul nr. 167/1958, arătând că de la data la care reclamanţii consideră că au fost prejudiciaţi şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată, au trecut mai mult de trei ani.
Cât priveşte fondul cauzei, recurenta a motivat că reclamanţilor li s-a reţinut contribuţia obligatorie pentru asigurările sociale de sănătate de 7%, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate.
A mai arătat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 145/1997 prevăd expres categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei şi că din această categorie nu fac parte şi magistraţii în activitate.
Analizând probele administrate în cauză, soluţia instanţei de fond şi motivele de recurs, dispoziţiile legale aplicabile în materie, precum şi dispoziţiile art. art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că există motive de casare a sentinţei atacate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că în mod greşit Curtea de Apel Timişoara s-a învestit cu soluţionarea în fond a cauzei, cu încălcarea competenţei Tribunalului Caraş-Severin.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel.
Pe de altă parte, competenţa materială se stabileşte după unul din cele două criterii prevăzute de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, criteriul locului ocupat de organul care a emis actul administrativ, respectiv, autoritate publică centrală sau autoritate publică teritorială şi criteriul cuantumului litigiului, care are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, respectiv, până la concurenţa sumei de 5 miliarde lei sau sume care depăşesc acest cuantum.
Or, obiectul cauzei îl formează litigiul privind un act administrativ emis de către o autoritate publică centrală, fiind în egală măsură un act administrativ de natură fiscală, reprezentând suma de 7% cu titlu de contribuţie a asigurărilor de sănătate calculată, reţinută şi vărsată în contul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Înalta Curte constată că valoarea obiectului cererii reclamanţilor fiind în cuantum mai mic de 5 miliarde lei, potrivit anexei deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, prin care s-a stabilit returnarea sumelor reprezentând 7% C.A.S. pentru perioada ianuarie 2000 - martie 2001, astfel că se vizează criteriul valoric al sumei sub aspect procesual de până la 5 miliarde lei.
Prin urmare, cu toate că actul atacat este emis de către o autoritate administrativă centrală, competenţa materială de soluţionare în fond a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ a Tribunalului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, împotriva sentinţei nr. 157 din 9 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
7
8
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 413/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
